Savanţii şi problemele de pe agenda publică
Inflaţia este o provocare permanentă pentru economia Republicii Moldova. Iar unul dintre factorii, care generează creşterea nivelului general al preţurilor este evoluţia pe plan internaţional al preţului resurselor energetice. Republica Moldova, fiind un importator de resurse energetice, nu poate evita impactul preţurilor de import al acestora asupra economiei naţionale.
Majorarea preţurilor resurselor energetice influenţează prin următoarele canale economia naţională:
a) Modificarea preţului de import a gazelor contribuie la modificarea tarifelor locale la gaz, ce se propagă în economie pe 2 direcţii:
- creşterea costurilor de producţie, ulterior transpuse de agenţii economici în preţurile finale ale produselor. Creşterea preţurilor la gaz afectează întreaga industrie, însă, cel mai mult au de suferit întreprinderile, care în procesul de producţie consumă cantităţi importante de gaz, cum ar fi: unităţile economice din sectorul energetic, industria chimică, fabricarea cărămizilor, fabricarea conservelor;
- scumpirea generală a serviciilor comunale (electricitatea şi încălzirea centrală se produce în baza gazului).
În fond, o majorare de 14-17% a tarifului mediu local la gaz poate duce la o inflaţie de circa 4,7-6%.
b) Majorarea preţurilor la petrol are un impact mai mic asupra nivelului general al preţurilor:
- în costurile de producţie cheltuielile de transport, implicit procurarea petrolului, au o pondere relativ mică, ceea ce face mai puţin sensibili agenţii economici la scumpirea petrolului;
- scumpirea petrolului poate condiţiona majorarea preţurilor la serviciile prestate de companiile de transport;
c) Majorarea preţurilor la motorină va determina creşterea preţurilor la produsele agro-alimentare. Cheltuielile pentru motorină au o pondere importantă, de circa 20-25%, în costurile de producţie ale agenţilor agenţii economici încadraţi în agricultură.
Totodată, trebuie de menţionat şi faptul că deficienţele de ordin structural cum ar fi: ineficienţa funcţionării întreprinderilor de stat (în cazul dat a CET-urilor), precum şi utilizarea, într-o măsură excesivă, a practicilor anticoncurenţiale distorsionează funcţionarea economiei şi influenţează negativ preţurile.
Actele normative existente, în fond, reglementează nivelurile de rentabilitate, iar în prezent majorările ce se vor produce ţin de costurile de producere. Din acest considerent şi pârghiile Guvernului sunt relativ limitate şi se va încerca de a interveni prin metode administrative ce constau în intensificarea controalelor din partea organelor abilitate, Centru de Combatere a Corupţiei şi Crimelor Economice şi a Inspectoratului fiscal, la agenţii economici. Totuşi, probabile majorări ale preţurilor ce vor avea loc în următoarele 2-3 luni, trebuie de asociat într-o măsură mai mare unui factor exogen economiei naţionale şi anume, creşterii de preţuri la resursele energetice în ţările din care le importăm. Pe de altă parte, schimbarea structurală a economiei, prin reforme ce ar eficientiza funcţionarea întreprinderilor de stat, ce ar îmbunătăţi mediul concurenţial, chiar şi sancţionarea persoanelor care efectiv distorsionează funcţionarea economiei, precum şi încercarea diversificării surselor de aprovizionare cu resurse energetice trebuie să fie o activitate permanentă a instituţiilor publice. Din păcate, în Republica Moldova Guvernul îşi aminteşte de existenţa problemelor structurale, doar pe o perioadă scurtă de timp, iar după ce situaţia relativ se stabilizează, de acestea se uită.
Efectul social al majorări preţurilor este unul mult mai simţitor decât impactul asupra economicului. Luând în considerare nivelul scăzut al veniturilor, precum şi ponderea înaltă a cheltuielilor pentru serviciile comunale operate de gospodăriile casnice majorările de preţuri la aceste produse vor afecta negativ nivelul de trai al populaţiei.
Totodată, actuala majorare a preţurilor nu va afecta decisiv trendul inflaţiei. Astfel, în cazul absenţei unor şocuri, cum ar fi condiţiile climaterice nefavorabile, majorările de preţuri din perioada rece a anului va fi urmată de o stabilizarea a inflaţiei în decursul primăverii, urmând ca în lunile de vară sa avem o deflaţie (efect sezonier determinat de sporirea ofertei producţiei agroalimentare). Pentru anul 2011 nivelul inflaţiei va fi sub 10% şi probabil îşi va urma trendul descrescător, astfel încât, către anul 2012 BNM se va apropia de nivelul ţintit al inflaţiei de circa 6% (nivelul targetat al inflaţiei de 5% plus un procent abatere).
De asemenea, trebuie de menţionat că majorările preţului la resursele energetice va rămâne permanent o provocare pentru economia naţională. Pentru reducerea efectelor negative ale acesteia e nevoie de a diversifica sursele de aprovizionare cu resurse energetice.
Pentru combaterea inflaţiei e necesar a întreprinde acţiuni în mai multe direcţii, cum ar fi:
a) Politică monetară:
- îmbunătăţirea mecanismului de transmisie a politicii monetare;
b) Politici structurale:
- combaterea reală a corupţiei (evident, cei care practică activităţi economice ilegale, ce distorsionează funcţionarea economiei şi nu au fost sancţionaţi până acum, au influenţă asupra reprezentanţilor instituţiilor publice);
- restructurarea întreprinderilor de stat (CET-uri, Termocom);
- crearea unui mediu concurenţial autentic.
Alexandru STRATAN – dr.hab., director, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică al ASM
Alexandru FALA – cercetător ştiinţific, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică al ASM
|