Scrisoare deschisă către membrii Alianţei pentru Integrare Europeană,
Domnilor Marian Lupu, Vlad Filat, Serafim Urechean, Mihai Ghimpu
Stimaţi Membri ai Alianţei pentru Integrare Europeană!
Numele meu a devenit cunoscut în mass-media din Republica Moldova şi Uniunea Europeană ca victimă a evenimentelor din 7 aprilie 2009 din RM.
Eventual, aş fi putut să Vă scriu pentru a-mi manifesta tot felul de nemulţumiri legate de desfăşurarea anchetei masacrului din 7 aprilie 2009, si nu numai, dar este pentru prima dată când Vă adresez o scrisoare deschisă.
Vă amintesc că la 7 aprilie 2009 am fost reţinut, maltratat şi torturat într-un mod inuman şi josnic de miliţia comunistă a lui V. Voronin timp de două zile. Şi asta, pentru ca Voi sa aveţi astăzi funcţii înalte şi fotolii.
La eliberarea mea din închisoare, am denunţat deschis actele de tortură şi barbarie aplicate sutelor de protestatari paşnici. Am fost printre primii tineri care imediat la ieşirea din închisoare, am făcut marturii publice la televiziunile naţionale şi internaţionale, am dat interviuri, articole în ţară şi peste hotare, în pofida riscului şi ameninţărilor, pentru a denunţa actele criminale ale guvernării comuniste.
Mai precizez ca în ziua de 11 aprilie 2009, am informat diplomaţii străini acreditaţi în RM despre violentele si torturile pe care le-am suportat eu, dar şi ceilalţi tineri la 7 aprilie 2009.
Vreau însă să mă opresc la un aspect care mi se pare de-a dreptul revoltător şi injust. Este vorba de neacordarea cetăţeniei Republicii Moldova cunoscutului scriitor Paul Goma şi soţiei dânsului, d-na Ana Maria Goma.
Nu accept explicaţii de refuz al cetăţeniei!
Paul Goma este un Simbol al Rezistentei anticomuniste a Europei, înscris alături de alţi rezistenţi anticomunişti europeni: Vaclav Havel, Milan Kundera, Lech Walesa şi alţii.
Refuzul cetăţeniei familiei Goma ţine mai curând de motive politice, dar nu aveţi curajul sa afirmaţi deschis acest fapt. Se creează impresia că deciziile se iau de forţele obscure comuniste.
Solicit prin prezenta scrisoare să-i fie acordată cetăţenia Republicii Moldova d-lui Paul Goma şi d-nei Ana Maria Goma în regim de urgenţă!
Daca autorităţile RM ar avea patriotismul politicienilor din Tarile Baltice, cetăţenia Republicii Moldova le-ar fi fost acordată cu Titlu de Onoare.
Paul Goma este prima personalitate literară din spaţiul pruto-nistrean care a publicat cărţi în cele mai prestigioase edituri europene, cunoscute în întreaga lume, pentru a denunţa crimele comunismului.
O ţară care ar recunoaşte meritele oamenilor ei de creaţie, ar înţelege ce înseamnă să fii publicat la aceste edituri.
Totodată, invit toţi tinerii care au adus Schimbarea la 7 aprilie 2009, şi datorită cărora aveţi astăzi posturi înalte şi fotolii, să se alăture solicitării mele şi să judece cât de « justa » este atitudinea D-voastră faţă de un luptător anticomunist!
Vă mai precizez că nu sunt membrul nici unui partid politic din RM. Cauza pentru care lupt este Integrarea Europeană a RM în fapte, nu în vorbe.
Cred că este nevoie de o atenţionare specială către instituţiile europene şi organismele internaţionale care acordă credite nerambursabile ţării noastre după 7 aprilie 2009, dacă merită să fie trimise aceste credite atâta timp cât respectarea elementară a drepturilor omului nu este luată în consideraţie.
Stimaţi membri ai Alianţei pentru Integrare Europeană!
Vă sugerez să convocaţi o şedinţă în cel mai rapid termen ca să daţi un răspuns cetăţenilor de la care aşteptaţi iarăşi votul la 28 noiembrie 2010.
Mai jos lansez o petiţie către toţi cetăţenii Republicii Moldova, pentru a-şi exprima acordul său dezacordul fată de deciziile guvernării actuale.
http://www.petitiononline.com/Goma2010/petition.html
Nu cred că este cazul să facem o nouă Mişcare Anticomunistă a tinerilor în PMAN, pentru a ni se face dreptate.
Sau poate chiar e nevoie de alt 7 aprilie 2009, de data aceasta fără violenţe şi crime, dat fiind faptul că acum avem o guvernare de orientare europeană, democrată şi transparentă care ne va lăsa să protestăm paşnic?
Ce spuneţi, domnilor membri ai AIE?
Damian Hîncu
Franţa, 25 octombrie, 2010
|