De obicei, în septembrie cu toţii ne aducem aminte de studii, copiii merg la scoală, studenţi la universitate. Luna septembrie 2010 însă, a fost umbrită de un alt eveniment şi anume Referendumul de pe data de 5. Ei bine, am hotărât să va sustrag un pic atenţia de la un referendum eşuat pentru a vă concentra asupra unui subiect nu mai puţin important, ba aş spune că este chiar un subiect vital pentru R. Moldova deoarece de el depinde viitorul nostru.
Toate problemele pe care le voi desfaşura mai jos sunt, desigur, conştientizate de mult timp, însă neavând cu ce compara probabil că nu am avut curajul să le dezvălui. Aflândumă în vizită la Universitatea Tampere din Finlanda am văzut ce înseamnă cu adevărat viaţă de student, ce înseamnă universitate şi ce înseamnă lectori.
În Finlanda studiile universitare sunt gratuite. Studenţii cu greu intră la facultate ei fiind obligaţi să susţină examene de înmatriculare. Puţini sunt cei care intră din prima încercare, însă odată intraţi, procedura de exmatriculare este aproape inexistentă. Ce se întâmplă la noi? Studiile, sunt în mare parte, cu plată; intră toţi nu este exmatriculat nici unul, şi, bineinţeles, nu există examene de înmatriculare. Nu ştiu ce trebuie să facă un student în R. Moldova ca să fie exmatriculat. La fel ca şi în Moldova, în Finlanda statul este cel care impune nr. de studenţi ce trebuie înmatriculaţi, diferenţa este că în Finlanda, să intri la universitate este un prestigiu, iar la noi un lucru firesc. Indiferent de nivelul cunoştinţelor pe care le acumulăm pe parcursul anilor de liceu suntem acceptaţi la universitate. Se pare că studiile universitate în R. Moldova au devenit un fel de „must have”. La noi nu există noţiunea de overqualified precum în alte state, din potrivă, dacă nu ai studii universitare, uneori chiar indiferent la ce specialitate, nu eşti angajat la serviu. Consider că examenele de inmatriculare sunt absolut necesare. Aici mă refer la examene reale şi nu la unele de formă, existente doar pentru a mai scurge nişte bani. Studenţii trebuie să se lupte pentru locul lor la universitate pentru ca mai apoi să preţuiască studiile. Astăzi studenţii nu iau nici pe departe în serios studiile. Pentru ei universiatea este un loc unde cum spun rusii vin „sebea pokazati i na drughih posmotreti”.
Un alt motiv pentru care studenţii vin ca la odihnă la universitate este pentru că nu li se impun reguri stricte. Ei trebuie să-şi cunoască obligaţiunile, iar în caz că nu le respectă să fie exmatriculaţi. Ce se întâmplă în realitate, odată ce nu ai susţinut examenul poţi veni la sesiunea suplimentară, apoi o altă sesiune suplimentară şi apoi, iarăşi sesiune suplimentară până când profesorul nu mai rezistă şi îţi pune nota de trecere. Oare aşa specialişti ne dorim noi? Pentru ca studenţii din Moldova să conştientizeze ce însemană în realitate procesul de studii este nevoie să readucem universitatea la ceia ce a fost odată, când studenţii veneau la ore cu frica în sân ca nu cumva să întârzie, citeau cărţi când se pregăteau pentru seminar (astăzi studenţii citesc o carte pe semestru), să invităm profesionişti care să citească cursurile şi nu amatori, să oferim studenţilor condiţii adecvate pentru studii şi nu subsoale neîncălzite şi biblioteci cu un fond de carte redus. Pentru a le putea impune ceva, trebuie, în primul rând, să schimbăm cadrul profesoral (ma refer aici la modul de lucru şi chiar gandire a acestuia). Cu părere de rău asistăm la o sinucidere a sistemului de învăţământ superior în Moldova. Studenţilor trebuie să le spui lucruri pe care ei nu le cunosc şi uneori nu le pot afla singuri pentru a le capta interesul. Nu poţi veni la cursuri cu notiţe de zeci de ani, sau nepregătit şi să discuţi despre ce au mâncat azi şi cum le merge în viaţă. Studiile trebuie să fie studii, iar în caz că doreşti să oferi asistenţă morală o poţi face individual, că până la urmă, este şi asta una din atribuţiile unui profesor.
Cadrele universitare trebuie să fie alcătuit din profesionişti. Pentru unele specialităţi este absolut vital acest lucru, ba chiar cred că pentru toate, totuşi. Nu poţi preda Istoria dacă nu eşti istoric sau nu ai experienţă vastă în domeniu, precum nu poţi preda Matematica dacă nu eşti matematician. La noi, din păcate, acest principiu nu este respectat. Pot exista o mulţime de exemple unde profesori predau cursuri care nu corespund calificării lor profesionale. La fel cum nu există noţiunea de overqualified nu există şi cea de underqualified. În Moldova, Ţara Minunilor, totul este posibil.
Sigur, mulţi vor spune: dar ce specialist o să predea pentru salariu care este oferit unui lector? Da, este un argument, nimeni va fi răspunsul. Poate or să vină dar, la un moment dat, obosiţi de practicile universitare uneori inutile, alteori degradante, pur şi simplu vor pleca. Aceasta este o problemă la care ar trebui să se gândească statul pentru că de aici porneşte problema. Restul sunt doar consecinţe. Statul trebuie să acorde a atenţie sporită studiilor universitare. Succesul unui stat este cetăţeni educaţi, informaţi şi profesionişti. Oare asta este ceia ce creştem noi acum?
Deşi aş avea mai multe de spus aici cred că am să mă opresc pentru a trece la alt subiect şi anume la condiţiile în care îşi fac studiile studenţii. Un student împlinit şi gata de lucru (studiu) este unul bine cazat şi hrănit. Nici nu vă descriu ce cantine au în Finlanda studenţii şi ce mănâncă pentru că atunci cred că îmi va fi şi mai tare ruşine. Aici nu vei găsi mâncare de calitate prostă, păstrată în condiţii antisanitare. La un preţ derizoriu mănânci cât încape în tine mâncare sănătoasă, repet, sănătoasă. Studenţii sunt cazaţi în condiţii destoinice, având o bursă care le permite să trăiască decent. Care este situaţia la noi? Studenţii sunt cazaţi în condiţii care ne fac sa ne plângem de milă, iar în ceia ce priveşte alimentaţia…
Îmi dau seama că în condiţiile unei tranziţii interminabile este greu să ai grijă de toate dar, cu siguranţă pot spune că dacă nu ne trezim acum, peste câţiva ani va fi târziu. Mă bucur pentru cei care au posibilitatea să studieze în afara ţării dar, cu toţii suuântem conştieţi că asemenea studenţi sunt puţini, majoritatea rămân în ţară şi este timpul să începem a avea grija de ei, pentru că, astfel, avem grijă şi de noi.
P.S. Sunt sigura ca avem lectori cu care ne putem mândri şi cărora le vom fi mereu recunoscători, însă, acest fapt, nu reduce din problemele existente în învăţământul superior din Moldova.