Acest mijloc de septembrie a mai adus o veste tristă pentru Academia de Ştiinţe a Moldovei, dar şi pentru întreaga comunitate ştiinţifică din ţară. A încetat să mai bată inima academicianului Tatiana Constantinov, savant de sacrificiu în domeniul geografiei, climatologiei şi geoecologiei, fondator al Institutului de Geografie, reorganizat ulterior în Institutul de Ecologie şi Geografie.

Dispariţia sa fulgerătoare a lăsat încă un gol imens în galeria marilor personalităţi de înaltă ţinută academică, lăsându-i profund îndureraţi şi cu sufletele cernite pe toţi cei apropiaţi inimii, pe toţi cei care au cunoscut-o şi au apreciat-o.

Exprimând regretul pentru tulburătoarea dispariţie a acad. Tatiana Constantinov, în deschiderea mitingului de doliu, acad. Teodor Furdui, prim-vicepreşedinte al AŞM a creionat traseul unui destin, unei vieţi pământeşti, unei munci dedicate domeniului ştiinţific care a marcat-o şi a consacrat-o, care a adus glorie ştiinţei autohtone, reprezentând cu onoare ţara la diverse foruri internaţionale. Prim-vicepreşedintele AŞM a evidenţiat, de asemenea, şi capacităţile manageriale ale primei femei-academician Tatiana Constantinov, care, fiind la timona, inclusiv, conceptuală a instituţiei a dat dovadă de probitate şi exigenţă, dar şi de calităţi deosebite de om.

Menţionând reala valoare şi contribuţia de esenţă adusă ştiinţei, preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca, a menţionat că acad. Tatiana Constantinov şi-a găsit în cercetare, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, şi casa, şi familia sa, şi-a consacrat forţele, cunoştinţele, priceperea şi dragostea de acest meleag pentru a-i studia geografia, clima, resursele naturale. Iar pentru elocvenţă a adus un citat al renumitului savant francez Louis Pasteur, în care se spune: „Deşi ştiinţa n-are Patrie, omul de ştiinţă trebuie să se gândească mereu la tot ceea ce poate face el pentru gloria Patriei sale, prin aceasta demonstrând ataşamentul real faţă de Patrie”. Nimic mai potrivit pentru cea care şi-a făcut destin din miraculoasa descoperire a ştiinţei geografice.

„A fost un exemplu de comportament cumpătat, adecvat faţă de colegii de la Institut, de la Academie, de la minister, un exemplu demn de urmat pentru cei care rămânem în urma dumneaei”, a spus Gheorghe Şalaru, ministrul Mediului, exprimând sincere condoleanţe rudelor şi apropiaţilor regretatei Tatiana Constantinov. Remarcând înalta ţinută academică şi munca temerară a acestui om dedicat ştiinţei, ministrul a îndemnat la reflecţie profundă, la conştientizarea acţiunilor noastre, care ulterior pot deveni virtuţi, la ceea cât de vulnerabili suntem fiecare şi cât de nedrepţi putem fi uneori.

Cernita veste a dispariţiei directorului său i-a îndurerat profund şi pe colaboratorii Institutului de Ecologie şi Geografie, în numele căruia, un cuvânt de adio, a rostit dr. Maria Sandu, director-adjunct pe ştiinţă. Cu sufletul răvăşit şi vocea tremurândă a promis că întreg colectivul va găsi forţe, va depune toate eforturile şi cunoştinţele pentru a-i realiza idealurile în cercetare şi în dezvoltarea institutului ale Domniei sale, pentru care pasiunea lucrului de zi cu zi şi rigoarea perfecţiunii a constituit principala caracteristică a firii sale.

Dovada faptului că academicianul Tatiana Constantinov a marcat traseul mai multor discipoli a fost şi omagiul adus de dr. Maria Nedealcov, şef Laborator de climatologie care a văzut în Domnia sa un pilon al dezvoltării şi modernizării geografiei ca ştiinţă, fiind fondatorul sistemelor informaţionale geografice, fiind ctitorul climatologiei autohtone. A plecat fizic, nu şi spiritual, lăsând în urma sa amprenta unei inestimabile averi spirituale – o şcoală ştiinţifică, doctori şi doctori habilitaţi, lucrări, cărţi, atlase.

Din păcate, noi suntem sub vremi şi nu invers, spune cronicarul. Este trist să ştii că oamenii pe care îi respecţi, care îţi sunt dragi dispar într-o zi. Tristeţea e şi mai mare când devenim neputincioşi în faţa acestei nedreptăţi. Deşi s-ar părea că înţelegem că viaţa îşi urmează ciclul ei firesc, dar pentru academicianul Tatiana Constantinov acest ultim pas a venit mult prea devreme, aşternând o grea tristeţe în sufletele celor care au cunoscut-o.

A lăsat, însă, un nume curat, or, după cum remarca marele dispărut Grigore Vieru, a lăsa un nume curat pe pământ este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ.

Şi dacă nu i-a mai fost îngăduită aflarea aici, pe pământ, să fie primită în paradisul Celui de Sus în lumina Împărăţiei Sale.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM, tel. 27-23-37