Se spune şi nu fără temei că un veritabil intelectual se formează deja ca atare în a treia generaţie. Cunoscutul scriitor şi publicist Alexandru Gromov numea generaţia de academicieni, apărută după război, cea a frământătorilor de glod, majoritatea fiind venită în capitală de la sate. Această formulă ar putea să nu placă tuturor, dar ea corespundea unei realităţi istorice: odată cu intrarea Armatei Sovietice pe teritoriul Basarabiei, au plecat peste Prut aproape toţi intelectualii, şi doar o parte mică a fost impusă să revină la baştină, inclusiv părinţii omagiatului nostru, de origine din oraşul Bălţi. Prin urmare, s-a început clădirea unei vieţi social-economice şi culturale de alt tip aproape fără intelectuali şi cadre naţionale.

Cercetătorul Leonid Culiuc, actualul director al Institutului de Fizică Aplicată, face parte din generaţia a treia de intelectuali şi, concomitent, din valul al treilea de fizicieni. S-a născut la 11 august 1950 în satul Drăgăneşti, raionul Sângerei. Bunicul după tată a fost felcer la spitalul municipal din Bălţi, a decedat în 1945 de tifos, contaminat de bolnavii pe care-i trata. Bunicul după mamă a fost conducător de locomotivă la CFR (Calea Ferată Română), a decedat la vârsta de doar 45 ani, în 1938. Fiind unicul copil, părinţii săi au investit în el tot ce au putut mai bun pentru a-i da o bună educaţie şi instruire, a-l pregăti pentru viaţă. Mama, Eva Culiuc, a fost profesoară de franceză la Institutul de Medicină din Chişinău. Prefera să vorbească cu Leonid în copilărie în franceză. Băiatul a absolvit Şcoala Medie nr. 1 din Chişinău – o instituţie de educaţie foarte bună din capitală – cu menţiune (1967), dar concomitent şi şcoala muzicală de 7 ani, clasa pian, îndemnat de părinţi (tatăl cânta la mai multe instrumente – mandolină, chitară, acordeon). Leonid F. Culiuc, de specialitate profesor de chimie, tatăl băiatului, a deţinut funcţii mari de stat: a fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Radioteleviziune, ministru al culturii, locţiitor al preşedintelui Comitetului de Stat pentru Planificare. Nu ştim care dintre părinţi au înrâurit mai mult asupra fiului, cine l-a îndemnat să meargă la Facultatea de electrofizică, nou-formată în 1967 a Institutului Politehnic din Chişinău, pe care a absolvit-o cu diplomă de excelenţă (1972), dar toate influenţele şi poveţele au fost benefice pentru fiu: el a fost învăţat să muncească cu dăruire, să fie responsabil, orice lucru să-l facă bine şi calitativ, în relaţiile cu oamenii să fie corect.

Este adevărat că Leonid Culiuc a avut noroc şi de profesori buni, care i-au devenit pe parcursul vieţii părinţi spirituali. E vorba de acad. Sergiu Rădăuţanu, fondator şi prim rector al Institutului Politehnic din Chişinău (1964-1973), fondator al şcolii ştiinţifice în domeniul fizicii şi tehnologiei semiconductorilor ternari şi multinari în RM, care l-a trimis pe discipolul său, Leonid Culiuc, la doctorantură în unul din cele mai performante centre de cercetare din metropola rusă – Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov”. Aici face doctorantura la Catedra de procese ondulatorii, condusă de academicianul Rem Hohlov, rectorul acestei prestigioase instituţii de educaţie, savant de talie mondială, unul din fondatorii opticii neliniare, un alpinist şi o personalitate legendară în comunitatea ştiinţifică de atunci. Leonid Culiuc a revenit la Chişinău în 1976, în cadrul Institutului de Fizică Aplicată, unde era aşteptat de acad. Sergiu Rădăuţanu, în laboratorul de compuşi semiconductori, pe care l-a fondat. Astfel, devine unul dintre reprezentanţii de valoare ai generaţiei şaptezeciste de fizicieni, a treia la număr în RM (primele două generaţii – cincizecistă şi şasesezecistă – s-au format după război). Între timp fostul său profesor, acad. Sergiu Rădăuţanu, a fost eliberat din funcţia de rector (1973) pentru politica incorectă în promovarea cadrelor autohtone – naţionalism, deci şi de povara activităţii administrative, şi ambii puteau să se dedice totalmente ştiinţei. Prin urmare, la formarea acestui caracter de savant, fizician dotat, cercetător cu perspectivă, observat încă în aulele universitare, şi-au adus contribuţia reputaţi oameni de ştiinţă.

Ne-a impresionat chiar la început prin acurateţea şi tenacitatea cu care a demarat la amenajarea unui nou laborator experimental. De exemplu, având nevoie de un suport metalic rigid pentru fixarea cu precizie a dispozitivelor optice, n-a apelat la specialiştii respectivi din institut, ci s-a descurcat de unul singur. A găsit materialul de grosimea necesară, personal a modelat suportul respectiv, a făcut toate lucrările mecanice şi l-a instalat. În acest sens, i-a prins bine capacitatea de a „meşteri”, deprinsă de la tatăl său, care în adolescenţă şi în anii grei de după război a însuşit mai multe profesii – zidar, tâmplar, mecanic, şofer… Nu i-a fost uşor să treacă de la tematica acad. Rem Hohlov, ce viza optica ondulară, la semiconductorii studiaţi de Sergiu Rădăuţanu. Direcţia ştiinţifică din domeniul opticii neliniare, abordată în teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice, susţinută în mai 1976, s-a păstrat, dar s-au schimbat obiectele de studiu.

Pe parcursul anilor a exercitat funcţiile de cercetător ştiinţific inferior, superior, coordonator, principal, şef de laborator (ultimele două funcţii – după susţinerea tezei de doctor habilitat în 1989). Până aici biografia sa de muncă este asemănătoare cu a multora dintre colegii căi de muncă. În continuare începe o altă etapă a carierei sale profesionale. În 1997 a fost ales director al Institutului de Fizică Aplicată al AŞM, cu întrerupere în anii 2001-2005, perioadă în care a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Arealul ştiinţific al cercetătorului Leonid Culiuc include un şir de probleme actuale ale fizicii semiconductorilor şi corpului solid: procese optice, inclusiv optico-neliniare şi fotoelectrice, spectroscopie laser, fotonică etc. În ultimii câţiva ani a desfăşurat lucrări experimentale în domeniul de noi nanomateriale pentru dispozitive optoelectronice. În mare parte cercetările efectuate de fizicianul Leonid Culiuc ţin de studiul materialelor semiconductoare, destinate conversiei fotovoltaice a energiei solare în cea electrică. Realizarea acestor lucrari are loc în strânsă cooperare cu centre de performanţă din Germania, Spania, SUA. Aici este cazul să menţionăm următoarele: conversia directă a energiei solare în curent electric, bazată pe tehnologiile fotovoltaice, a devenit una dintre priorităţile dezvoltării energetici – astăzi rata creşterii anuale a industriei fotovoltaice în lume depăşeşte cifra impunătoare de 40%. Celulele şi panourile solare – produsele acestor tehnologii – se poziţionează printre cele mai apreciate surse ecologice de energie regenerabilă. Eficienţa celulelor solare, noţiune ce include atât randamentul, cât şi costul acestor dispozitive, este determinată, în primul rând, de performanţa acelor materiale semiconductoare, în baza cărora ele funcţionează.

Graţie rezultatelor sale recunoscute pe plan internaţional, Leonid Culiuc a beneficiat de multiple invitaţii de a lucra în calitate de cercetător şi profesor în universităţi şi centre ştiinţifice avansate din Canada, Franţa, Germania, Japonia, România ş.a. A fost antrenat şi participă activ la realizarea unui şir de proiecte internaţionale. Este unul dintre promotorii activi a colaborărilor internaţionale, inclusiv în cadrul conferinţelor, organizate de el, împreună cu colegii săi, încă în anii `80 ai sec. XX, dar pe care continuă să le promoveze şi în prezent. Un ultim exemplu în acest sens este Conferinţa Ştiinţa Materialelor şi Fizica Stării Condensate, care se va întruni în septembrie curent. El este convins că numai fiind integraţi în circuitul ştiinţei mondiale se poate face cercetare veritabilă.

Rezultatele investigaţiilor sale au fost reflectate în circa 240 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv peste 100 de articole fiind publicate în reviste de circulaţie internaţională cu factor de impact mare (Applied Physics Letters, Journal of Applied Physics, Surface Science, Semiconductor Science and Technology, Solid State Communications, Journal of Optical Society of America, Journal of Chemical Physics, Physical Review, Physica. Status Solidi etc.). Ce înseamnă aceasta, nu fiecare cititor ştie. Calitatea unei reviste ştiinţifice în lume este determinată de un indice important – factorul de impact. Acceptul publicării unui articol de o revistă străină se bazează pe opinia a cel puţin doi recenzenţi independenţi, specialişti cu renume în domeniul respectiv al ştiinţei. Materialele cu rezultate nerelevante, adică conţinutul cărora nu corespunde unui nivel stabilit în domeniu, sunt, pur şi simplu, respinse. Citarea articolului, din care reiese că rezultatele publicate au fost luate în consideraţie în cercetările ulterioare, constituie un indice cantitativ al aprecierii lucrării de comunitatea ştiinţifică. (numărul de citări timp de un an raportat la numărul de articole publicate este factorul de impact al revistei). De aceea şi ne bucură lucrările omagiatului nostru, citate de peste 300 de ori în presa ştiinţifică internaţională şi reflectate de pagina oficială web “ISI Web of Knowledge” (http://apps.isiknowledge.com).

În continuare vom accentua că profesorul Leonid Culiuc acordă o deosebită atenţie activităţii didactice – sub conducerea sa 8 tineri au susţinut tezele de doctor la specialitatea fizica şi ingineria semiconductorilor. În prezent ţine cursuri speciale la Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea AŞM. (În anii 1994-1995 a ţinut cursul special „Fizica laserelor şi optica neliniară” la Universitatea de Vest din Timişoara). Este membru al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM, membru al Comisiei de Atestare a CNAA, vicepreşedinte al Alianţei Franceze în Moldova. În afara cadrului acestei simple enumerări de date biografice, care pot fi găsite în orice CV-iu al autorului, plasat pe Internet, pe site-rile Institutului de Fizică Aplicată sau Academiei de Ştiinţe, rămâne munca asiduă de cercetător, administrator, profesor universitar, care pune preţ pe viitorul ştiinţei – pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificaţie.

A fost şi rămâne un savant veritabil, face investigaţii de valoare şi nu imită cercetarea. Este un om foarte modest, care nu-şi creează biografia de muncă pe nişte falsuri cum o fac unii amatori ce colecţionează fel de fel de „distincţii internaţionale”, unele contra plată. În lume sunt o sumedenie de carteluri de escroci care au dezvoltat un atare business – te fac academician al unor academii cu statutul de cluburi pentru cercetători sau mai ştim noi ale căror asociaţii ştiinţifice; personalitate a anului sau a secolului etc., etc., îţi vor executa o Diplomă într-un ambalaj superb: lemn, chiar şi în metal suflat cu aur. Condiţia este una: să ai ceva lucrări şi să plăteşti valută forte!

Fişierul biografic (CV) al savantului Leonid Culiuc, plasat pe site-uri şi care se încadrează într-o pagină şi jumătate, este foarte laconic şi modest, la fel cum este felul de a fi al colegului nostru. Scrie atât cât consideră necesar, atât cât i-a acordat ţara, în primul rând: medaliile ”За трудовую доблесть” (1986), “Meritul Civic” (2000), Distincţia Republicii Franceze “Chevalier dans l’Ordre des Palmes Academiques” (2001), Medalia jubiliară “60 ani de la fondarea primelor instituţii academice din Republica Moldova” (2006). La rubrica Distincţii urmează: Laureat al Premiului Preşedinţilor Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, Academiei de Ştiinţe a Belarusului şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1996), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul Ştiinţei, Tehnicii şi Producţiei (1998).

La cele spuse am mai preciza că în 2007 fizicianul Leonid Culiuc a fost ales în calitate de membru corespondent al AŞM. Este o apreciere cam întârziată, dar totuşi atunci multă lume s-a bucurat de evenimentul dat, inclusiv subsemnaţii.

Dragostea faţă de muncă, responsabilitatea, sinceritatea, cumsecădenia, modestia, interesul pentru sport şi alte hobby-uri (fotografierea) le-a altoit-o şi la cei doi copii frumoşi, pe care i-a crescut şi i-a educat împreună cu soţia sa, Ludmila: Alexandru (Sandu) Culiuc şi Elena Culiuc, ambii absolvenţi ai ASEM–lui, Facultatea relaţii internaţionale. Fiica, Elena, în prezent activează în oficiul din Bucureşti al Companiei internaţionale de consulting şi audit „PricewaterhouseCoopers” (PwC).

Sandu şi-a continuat studiile de masterat şi doctorat la Universitatea din Harvard (SUA) – un vis al multor tineri din Moldova şi de pe alte continente. În prezent este funcţionar la Fondul Monetar Internaţional (FMI), călătoreşte mult şi publică fotoreportaje din diferite colţuri ale lumii pe blogul său, www.culiuc.com, susţine câteva rubrici permanente şi dialoghează liber cu cititorii săi din Moldova. Arta de a fotografia Alexandru a însuşit-o cu brio şi o realizează la un înalt nivel artistic, problemă care este abordată şi în discuţiile de pe internet. Apropo, Alexandru Culiuc a reflectat pe pagina sa web şi vizita oficială a delegaţiei moldoveneşti, condusă de premierul Vlad Filat, la Washington de la începutul anului curent, întâlnirea cu diaspora, problemele care au fost discutate. Un impresionant fotoreportaj cu privire la vizita lui Dorin Chirtoacă la Universitatea din Harvard a publicat în mai anul trecut. Acei care vor accesa blogul nominalizat vor avea şi surpriza de a descoperi istoria grupului ROCK MOLDAVE de la Strasbourg.

„A fi intelectual nu înseamnă deloc a avea o diplomă, un doctorat, o anume funcţie, ci, poate azi mai mult ca oricând, a avea principii, stil, caracter” – revelaţia, la care subscriem şi noi, exprimată de cunoscutul critic literar şi profesor la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, Mircea A. Diaconu, membru al Academiei Române (Revista „Contrafort” nr.1-2, 2010). Noi suntem convinşi că fizicianul, directorul şi omul Leonid Culiuc corespunde întru totul acestor criterii: este un savant notoriu în domeniu, recunoscut în plan internaţional, comunică cu colegii săi de breaslă în patru limbi moderne, inclusiv în maternă – româna; se conduce de nişte principii în viaţă: e sincer, detestă ipocrizia, ca mod de existenţă şi afirmare; nu recurge la atac la persoană, dat fiind că pe un atare individ nu-l vei corecta; leagă prietenii doar cu oamenii care-i plac; consideră cultura fizică un imperativ al vieţii fiecărui om cult (exerciţii fizice în fiecare dimineaţă, alergări în weekend în jurul fostului lac din Valea Morilor). Este, deci, un om principial, are stil şi caracter. Dar, după cum se ştie, caracterele mişcă ştiinţa, mişcă politica, mişcă viaţa, societatea şi lumea, în ansamblu. Intelectualul Leonid Culiuc este unul dintre aceste caractere. La mulţi ani, prietene!
 

Ernest Aruşanov, academician,
şef de laborator al Institutului de Fizică Aplicată al AŞM,
Valeriu Canţer, academician,
preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare
şi Atestare al RM,
Tatiana Rotaru, jurnalist

P.S.: schiţa a fost publicată în „Literatura şi Arta”, nr. 32 de la 12 august 2010