Savanţii pentru edificarea societăţii bazată pe cunoaştere
Academician Valeriu CANŢER,
preşedintele CNAA
1. Obiecţii şi propuneri cu caracter general ale Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare
- Promovarea celor patru piloni ai societăţii cunoaşterii – educaţia, cultura, cercetarea şi inovarea, nu înseamnă doar susţinerea lor prioritară prin mecanisme, instrumente adecvate, ci şi promovarea unei noi grile de valori. Toate dispoziţiile Codului trebuie să ţintească atât în formarea unui nou aranjament instituţional şi legislativ, cât şi în promovarea un nou angajament axiologic şi a unei noi ierarhii de valori.
- Calitatea şi relevanţa pentru dezvoltarea personală şi pentru economia cunoaşterii sunt criteriile fundamentale de consacrare ale Sistemului naţional de educaţie. Măsurile de asigurare a calităţii şi relevanţei trebuie să se desfăşoare atât la nivel de sistem, cât şi la nivel instituţional şi aceste aspecte trebuie stipulate în Cod.
- În proiectul Codului educaţiei, Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare, constituit în baza Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova (2004), nu este nominalizat, dar se subînţelege că acesta va fi înlocuit cu Agenţia Naţională de Evaluare a Calităţii în Învăţământul Superior şi Cercetare. Considerăm raţională păstrarea denumirii actuale a structurii CNAA.
- Normele de competenţă ale absolventului gimnaziului, liceului etc. trebuie stipulate în Cod, potrivit celor europene: să comunice corect în limba română, să lege o conversaţie într-o limbă străină, să ştie să folosească computerul, să aplice în viaţa reală noţiuni abstracte de matematică sau tehnologie, să aibă spirit civic, să manifeste sensibilitate culturală.
- O normă în sistemul de învăţământ preuniversitar european prevede excluderea aspectului egalitarist prin promovarea pe larg a învăţământului elitar, care a intrat şi în practica educativă de la noi. Este necesară introducerea în Cod a unui articol sau capitol referitor la învăţământul preuniversitar aprofundat, similar cu învăţământul special.
- Mediul universitar actual din RM se caracterizează printr-o excesivă uniformizare şi dispersie a resurselor. E necesară găsirea formulelor potrivite în Cod, care să poată asigura trecerea de la uniformizare şi dispersie la diferenţiere şi concentrare. Această diferenţiere în mod obligatoriu trebuie să se refere şi la autonomia universitară, care este un atribut (o normă) de bază al învăţământul superior european.
- La capitolul diferenţiere este necesar de a face discernământ între studiile universitare din domeniul ştiinţelor reale şi socioumaniste. Codul nou al educaţiei este obligat să găsească soluţii pentru corectarea derapajului excesiv şi masiv al învăţământului universitar spre studii socioumaniste şi economice.
- Procesul de educaţie se organizează exclusiv în cadrul instituţiilor ce dispun de autorizare provizorie sau a celor acreditate. Autorizarea de funcţionare provizorie se eliberează pe durata instruirii primei promoţii. La finisarea studiilor primei promoţii, instituţia urmează a fi acreditată sau dizolvată cu plasarea studenţilor în cadrul unei alte structuri acreditate. Evaluarea la finalizarea studiilor în cadrul unei instituţii neacreditate se face de comisii instituite de Ministerul Educaţiei sau acesta deleagă dreptul de evaluare unei instituţii acreditate.
- Autorizarea de funcţionare provizorie a instituţiilor de învăţământ superior se face de Ministerul Educaţiei. Acreditarea instituţiilor de învăţământ superior ţine de competenţa CNAA. Autorizarea provizorie a şcolilor doctorale se face de Ministerul Educaţiei cu avizarea proiectului de hotărâre de AŞM şi CNAA.
- Instituţia nu poate obţine autorizare de funcţionare provizorie pentru un ciclu mai superior, dacă nu li s-a confirmat competenţa (n-au fost acreditate) de a întreprinde activităţi, conform programelor de studii pentru disciplinele corespunzătoare la ciclul precedent.
- Instituţia de învăţământ superior poate obţine şi calificativul de organizaţie din sfera ştiinţei şi inovării, obţinând acreditarea ştiinţifică, care, de asemenea, ţine de competenţa CNAA. În acest scop instituţia trebuie să corespundă standardelor de acreditare, stabilite de CNAA pentru instituţiile ştiinţifice.
- Metodologia de acreditare academică şi ştiinţifică a instituţiilor de învăţământ superior se elaborează şi se aprobă de CNAA, cu avizarea proiectului de hotărâre de Ministerul Educaţiei şi CSŞDT al AŞM.
- Trebuie enumerate nomenclatoarele specializărilor, conform cărora se conduce şcoala, inclusiv cea superioară, care are 3 nomenclatoare, unul la specializarea licenţiaţilor, altul la specializarea masteranzilor (rezidenţiaţilor, secundarianţilor clinici), doctoranzilor şi postdoctoranzilor. E necesară nominalizarea instituţiei obligate să armonizeze nomenclatoarele date.
- Ciclul III al învăţământului superior este expus superficial cu multe ambiguităţi fără dezvăluirea componentelor de baza ale studiilor doctorale. Nu sunt clar stipulate criteriile, standardele şi procedurile ce se aplică privind studiile superioare de doctorat şi postdoctorat. Prevederile ce ţin de şcolile doctorale sunt difuze şi incomplete, ceea ce va genera erori în aplicarea în practică a Codului.
- În proiectul Codului este stipulată componenţa cercetării în norma ştiinţifico-didactică, dar ea este definită doar sub aspect socioumanist şi nu e stabilită ponderea ei. Considerăm că este importantă specificarea: sau reducerea normei didactice până la 50% în cazul unei cercetări eficiente; sau creşterea proporţională a remunerării cadrului universitar în funcţie de rezultatele cercetării.
- Este oportună stipularea, potrivit căreia studiile de doctorat (postdoctorat) şi finalitatea lor – conferirea gradului ştiinţific de doctor (doctor habilitat) se omologhează la nivel de ţară prin Sistemul naţional de atestare a cadrelor, gestionat de CNAA şi nu la nivel de universitate.
- E necesară stipularea în Codul educaţiei a statutului: doctorandului-bursier la etapa studiilor aprofundate de un an şi angajat la etapa realizării programului de cercetare de doctorat de 3 ani; şi postdoctorandului angajat în realizarea programului de cercetare şi pregătirea tezei de 2 ani.
- Conceptul Şcolilor doctorale trebuie reflectat clar în Codul educaţiei. În viziunea noastră elementele-cheie ale şcolii doctorale ar fi:
- Şcoala doctorală este structura-cadru de organizare şi desfăşurare a învăţământului universitar la ciclul III – studii de doctorat şi a activităţilor de postdoctorat;
- Şcoala doctorală se organizează în consorţiu de universităţi şi institute de cercetare în baza criteriilor de înfiinţare şi a Regulamentului Cadru de funcţionare, aprobat de Guvern;
- Şcolile doctorale se constituie ca subdiviziuni autonome pe lângă universităţi cu un Consiliu Ştiinţific şi Director al Scolii în baza deciziei ME şi AŞM;
- Şcolile doctorale se acreditează de către CNAA în baza criteriilor şi metodologiei respective. A se vedea punctul 10 din propunerile de modificare a Art. 80 (7).
- Referitor la cercetarea universitară, e mai rezonabil să ne raliem la practica europeană cu o legislaţie distinctă şi unică pentru întreaga sferă de cercetare şi inovare, iar în Codul educaţiei să facem referinţă la aceasta.
- În art. 95 al. (4), (5), (6), (7) trebuie definit: „Cadrul Naţional al Calificărilor în Învăţământul Superior”, „Registrul Naţional al Calificărilor”, „Agenţia Naţională pentru Calificări” şi de scris titulatura organizaţiilor cu majuscule.
- În Cod urmează a se face ordine în terminologie. Sunt grade ştiinţifice: doctor şi doctor habilitat; sunt titluri ştiinţifice: conferenţiar cercetător, profesor cercetător; sunt titluri ştiinţifico-didactice (nu didactice, nu didactico-ştiinţifice): conferenţiar universitar, profesor universitar.
Continuare: obiecţiile, propunerile CNAA de modificare şi completare a proiectului Codului educaţiei sunt anexate în format pdf
Sursa: Sătămânalul “Literatura şi Arta” din 24 iunie 2010 http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=2044&zidc=4 |