Motto: "Plănuind pentru un an - seamănă pîine. Plănuind pentru zece ani – sădeşte pomi. Plănuind pentru o viaţă – educă şi pregăteşte oameni" (Huan-Tzî, sec. III î. H.)
Tentativele modernizării sistemului de educaţie se înscriu în contextul general al transformă rilor impuse de opţiunea europeană a ţării noastre. Din această perspectivă, proiectul Codului educaţiei propus spre dezbateri publice trebuie analizat în profunzime, întrucît urmează să stabilească cadrul juridic de organizare, instituţionalizare şi funcţionare a învăţă- mîntului, domeniu care constituie factorul principal al formării personalităţii omului, al dezvoltă rii durabile a societăţii bazată pe cunoaştere.
Sfera educaţiei şi cea a ştiinţei au devenit astăzi cu adevărat decisive în sporirea eficacităţii economice, a calităţii vieţii şi a capacităţ ilor creative ale omului. Deputatul economist american Galbraith constata încă în secolul trecut că, de regulă, dolarul investit în ridicarea nivelului intelectual al omului majorează venitul naţional mai mult decît dolarul alocat în căile ferate, poduri, utilaje şi alte valori materiale. Acest adevăr şi-a fortificat poziţiile în lumea contemporană, reclamînd în mod imperios nevoia de a ţine în vizor problemele educaţiei şi cele ale cercetării pentru a le putea soluţ iona efectiv în beneficiul întregii comunităţi.
Cu toate că ştiinţa şi educa- ţia tind tot mai mult spre integrare, spre proliferarea trăsăturilor şi a dimensiunilor comune, acestea vor rămîne totuşi forme sau chiar sfere de activitate distincte, cu mediul şi rigorile lor specifice, element principial de care trebuie să se ţină cont în elaborarea actelor normative privind organizarea şi funcţionarea fiecăreia în parte, precum şi optimizarea relaţiilor dintre ele. Orice încercare de contrapunere a acestor două sfere de activitate intelectuală, orice disfuncţ ionalitate apărută între acestea vor aduce prejudicii grave ambelor domenii, societăţii în ansamblu şi fiecărui membru al ei.
În lumina celor spuse mai sus, se impune necesitatea coordon- ării prevederilor proiectului Codului educaţiei cu cele ale Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, adoptat în anul 2004, întru asigurarea coerenţei depline a stipulărilor, evitînd în aşa mod orice controverse, echivocuri şi neclarităţi comise/admise volensnolens. Cu alte cuvinte, aceste două documente juridice urmează a fi concepute astfel încît funcţionarea convergentă a comunităţ ii ştiinţifice academice şi a celei universitare să devină un factor eficient în procesul de modernizare a Republicii Moldova. Un moment important pe care, în opinia noastră, trebuie să-l includă ambele Coduri ţine de concentrarea optimă a sferei ştiinţei şi inovării, ceea ce este caracteristic unor ţări dezvoltate, iar pentru noi este pur şi simplu o necesitate stringentă, dat fiind volumul insignifiant al cercetărilor din majoritatea instituţ iilor de învăţămînt superior, precum şi al finanţării acestora. Or, eficacitatea ştiinţei este determinată atît de operativitatea cercetărilor, cît şi de cea a implementării în practică a rezultatelor obţinute. Pulverizarea mijloacelor bugetare face ca acestea să se "evapore" rapid, fără a lăsa urme palpabile de activitate ştiinţifică temeinică. Prin urmare, nu este deloc raţională o asemenea risipă de idei, timp şi bani.
În aceste condiţii, consider că nu este logică şi rezonabilă intenţia de a revizui radical şi chiar de a demola actualul sistem de organizare, funcţionare, evaluare şi implementare a cercetă rilor ştiinţifice, prevăzut de Codul cu privire la ştiinţă şi inovare în vigoare, deoarece constituie o inovaţie care a început să-şi demonstreze viabilitatea într-un interval restrîns de timp, fapt recunoscut atît în plan naţional, cît şi internaţional. Aceeaşi abordare matură se impune şi în ceea ce priveşte sistemul naţional de acreditare şi atestare a instituţiilor şi cadrelor din domeniu, care trebuie păstrat şi îmbunătăţit în timp. Descentralizarea conferirii gradelor şi titlurilor ştiinţifice, ştiin- ţifico-didactice (competenţă na- ţională a CNAA – azi, care urmează a fi acordată fiecărei universităţi – în proiect) va avea cu siguranţă consecinţe negative asupra calităţii pregătirii şi valorifică rii eficiente a cadrelor, iar prin aceasta şi asupra sferei ştiin- ţei şi inovării. Sîntem convinşi că sistemul propus de proiectul Codului educaţiei nu va corespunde în mai multe privinţe rigorilor Uniunii Europene, care impun calitate, excelenţă, nu "explozie" şi "invazie" de diplome, grade ştiinţifice fără o acoperire serioasă, ceea ce ar transforma Moldova într-un furnizor de nonvalori în spaţiul UE, cu toate consecinţele nefaste ce decurg din aceasta. Devine cert că orice acţiune negîndită în acest sens va amîna cu zeci de ani perspectiva de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Pornind de la cele expuse, tragem două concluzii dintre cele mai generale:
- în elaborarea unor acte normative în domeniu trebuie să se ţină cont de necesitatea asigurării reglementă rii ştiinţei ca un organism integru, dezmembrarea căruia nu-i poate aduce decît daune irecuperabile, iar ţării – sărăcie, degradare, exod;
- sistemul de gestionare a ştiin- ţei nu suportă "seisme" permanente, transformări precipitate întreprinse după bunul plac al unor persoane care urmăresc interese departamentale. Acesta este un domeniu complex în care roadele se culeg timp de zeci de ani.
Prin urmare, este inexplicabilă intenţia de a organiza un nou "seism" în ştiinţă, cu atît mai mult cu cît cei şase ani de reforme arată că sîntem pe calea cea dreaptă. Anume graţie performan- ţelor atinse, Academia de Ştiinţe a Moldovei a şi fost invitată la negocieri cu UE, fiind acum la un pas de aderare a savanţilor autohtoni la spaţiul european comun de cercetare, unde vor avea statut cu drepturi depline ca şi oamenii de ştiinţă din statele europene.
Academician
Alexandru ROŞCA
www.saptamina.md, ediţia de vineri, 21 mai 2010, pag. 9
|