15 mai – Ziua internaţională a familiei. Familia în evantaiul schimbărilor: provocări pentru politici sociale

2010-05-14

În ultimele decenii factorii sociali şi economici tot mai mult influenţează viaţa unor ţări, comunităţi şi familii. Astfel de tendinţele globale ca modernizarea, migraţia, modificarea structurii de vârstă a populaţiei, îmbătrînirea demografică, pandemia HIV/SIDA vor avea un impact considerabil şi în continuare asupra familiilor. Fiecare din problemele enunţate într-o anumită măsură ating interesele familiilor în toate statele lumii. În legătură cu integrarea economică, extinderea transformărilor socioeconomice, intensificarea proceselor de migraţie, familiile tot mai mult resimt presiunea acestora, structura familială suportând schimbări importante.

Totodată, în societatea modernă libertatea alegerii individuale devine dominanta, care determină valorile şi comportamentul oamenilor în viaţa privată. Toate aspiraţiile omului se concentrează asupra autorealizării, dezvoltării personale, stilului individual de viaţă, emancipării, provocând schimbări în atitudinile faţă de formarea familiei, naşterea copiilor, paternitate, precum şi privind motivele acestora. În consecinţă se înregistrează scăderea indicilor de intensitate a căsătoriilor, creşterea vârstei la prima căsătorie, extinderea modelelor familiale alternative, printre care cele mai răspândite sunt coabitările informale şi celibatul, creşterea numărului de copii născuţi în afara căsătoriei, a divorţurilor, precum şi majorarea numărului de familii incomplete.

Cea mai mare schimbare în sânul familiei constituie scăderea natalităţii, micşorarea dimensiunilor familiei şi orientarea spre un model familial cu un număr redus de copii (un singur copil sau cel mult doi copii). Acesta provoacă un şir de probleme atât în interiorul familiei, cât şi la nivel social, fiind cauza principală a scăderii numărului populaţiei şi afectând formarea forţei de muncă, educaţia, protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii, dezvoltarea infrastructurii etc.

În condiţiile dezvoltării demografice nefavorabile, realitatea statistică deseori este utilizată ca sursă pentru apeluri de reîntoarcere la modelul familial tradiţional, fiindcă „numai acesta poate asigura reproducerea populaţiei”. Iar, expresia „criza familiei” devine un stereotip specific în descrierea situaţiei contemporane în sfera familiei şi căsătoriei. Însă criza familiei semnifică şi afectarea valorilor ei, a modului de viaţă tradiţional. Totodată, rezultatele cercetărilor sociologice realizate pe parcursul ultimilor ani în cadrul Sectorului Demografie al Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM evidenţiază că familia rămâne a fi în topul valorilor sociale ale personalităţii (în comun cu sănătatea şi copiii), inclusiv şi pentru generaţia tânără, ceea ce confirmă imuabilitatea organizării familiale, caracterizată prin raporturi şi interese interne stabile, ce se distrug cu mult mai lent sub acţiunea evoluţiei sociale, decât alte structuri ale societăţii.

O altă problemă care ne preocupă: în ce măsură familia contemporană a fost pregătită să treacă prin transformarea sistemică a societăţii moldoveneşti, ce se manifestă prin schimbări radicale nu numai în economie, politică, ci şi în modul de viaţă, sistemul de valori, precum şi în activitatea diferitor structuri sociale. În primul rând, scăderea nivelului de trai a plasat familia într-o situaţie dificilă de economie permanentă a bugetului familial şi căutare a unui câştig suplimentar. În aceste condiţii refuzul de a încheia căsătoria sau amânarea ei, precum şi orientarea spre un număr mai mic de copii în familie prezintă o modalitate de acomodare a persoanei şi a familiei la noile realităţi socio-economice.

Migraţia de muncă în masă influenţează negativ un spectru larg al indicatorilor demografici: natalitatea, nupţialitatea şi divorţialitatea, sănătatea populaţiei etc. Acest fenomen prezintă unul din factorii distructivi, care a provocat instabilitatea relaţiilor conjugale şi familiale. Traiul separat de lungă durată al soţilor (3-5 ani şi mai mult), ce deteriorează relaţiile conjugale destul de fragile, a devenit un lucru obişnuit pentru mii de familii moldoveneşti. A apărut aşa numită „familie la distanţă”, ceea ce prezintă o contradicţie din punct de vedere a normelor institutului de căsătorie şi familie. În acest sens, sunt cele mai vulnerabile familiile tinerilor căsătoriţi, care nu posedă experienţa necesară de viaţă în comun.

Implicarea largă a femeilor în migraţia de muncă a contribuit mult la transformarea rolurilor familiale. Mii de femei din Republica Moldova au părăsit căminele familiale, au lăsat copiii în grija soţilor, bunicilor, copiilor mai mari, rudelor apropiate şi au plecat la munci peste hotare, luând asupra lor povara asigurării materiale a familiei. Soţul, tradiţional capul familiei, deposedat de funcţia economică a rămas acasă preluând funcţiile soţiei. Femeia-mamă principalul educator al copiilor şi organizator al grupului familial se îndepărtează de aceste probleme obişnuite, fiind implicată în câştigarea banilor pentru asigurarea traiului şi a condiţiilor de viaţă, devenind astfel, capul familiei. Dezechilibrarea rolului tradiţional al mamei, care se află o perioadă de lungă durată în afara familiei, duce la distanţarea ei de grupul familial, iar în unele cazuri chiar la excluderea ei din grup. Având în vedere caracterul de masă a migraţiei feminine, această situaţie provoacă o transformare a rolului tradiţional al mamei şi soţiei.

Sunt multe şi cazurile când la munci peste hotare se află ambii părinţi, povara rolurilor părinteşti fiind lăsată pe copiii mai mari, rude sau chiar vecini. Evident, astfel de situaţii conduc la înrăutăţirea educaţiei copiilor. Lipsiţi de grija şi supravegherea părintească ei sunt supuşi diferitor riscuri de comportament, fizic şi psihologic. Iar afectarea legăturilor moral-spirituale, lipsa contactului psihologic între părinţi şi copii împiedică procesul de socializare normală a acestora.

Modificări esenţiale şi rapide sunt specifice familiei rurale. La sfârşitul secolului XX – începutul secolului XXI satul moldovenesc s-a pomenit la o cotitură istorică, pierzându-şi în mare măsură valorile tradiţionale, fără a stabili un sistem nou de norme şi aspiraţii. S-a schimbat nu doar structura demografică a satului contemporan, dar şi imaginea locuitorilor rurali, inclusiv relaţiile conjugale, repartizarea obligaţiunilor casnice, relaţiile intergeneraţionale. Totodată, familia rurală a rămas neprotejată în aspect social şi psihologic, în faţa presiunii dure a crizei socio-economice.

Fără îndoială, instabilitatea socio-economică a influenţat considerabil asupra funcţiei reproductive a familiei: simţul neîncrederii în ziua de mîne, teama că copiii născuţi nu vor avea posibilitate să obţină educaţia şi învăţământul adecvat descurajează multe cupluri conjugale în vederea naşterii copiilor. Al doilea copil în familie ne demonstrează nu numai stabilitatea relaţiilor conjugale, ci şi încrederea în ziua de mâine. Dar, deocamdată, această încredere lipseşte la marea majoritate a populaţiei.

Actualmente, problemele familiei au trecut din categoria celor personale în categoria problemelor sociale, care necesită o analiză serioasă, soluţii constructive la nivel statal. Trebuie să conştientizăm că în prezent există câteva condiţii ce îi descurajează pe cetăţenii Republicii Moldova în luarea deciziei de a se căsători: instabilitatea locului de muncă, veniturile insuficiente pentru creşterea şi educarea copiilor, dificultatea procurării unei locuinţe. În această situaţie nu este justificat faptul să mizăm doar pe „ataşamentul populaţiei faţă de valorile familiale”. Schimbarea condiţiilor de viaţă, creşterea mobilităţii sociale şi teritoriale, a migraţiei de muncă îi influenţează pe oameni să fie mai flexibili, să se acomodeze repede la diferite situaţii. Posibilitatea de familiarizare privind valorile societăţii occidentale generează rapid un nou tip de comportament vizând căsătoria, naşterea copiilor, divorţul ce se realizează paralel cu schimbarea mentalităţii.

Evident, un şir de factori care determină schimbările în cadrul familiei contemporane (numărul redus de copii în familie, căsătorii neînregistrate, naşteri extraconjugale) sunt ireversibili, printre care nominalizăm: creşterea mobilităţii sociale, liberalizarea normelor sociale, creşterea independenţei economice a femeilor şi tinerilor, planificarea familiei, creşterea cerinţelor faţă de educaţia copiilor, modificarea caracterului muncii şi a modului de viaţă a familiei, creşterea nivelului de studii al părinţilor şi posibilităţilor pentru învăţământ, schimbarea orientărilor valorice ale familiilor etc. De aceea ar fi greşit să depunem eforturi pentru restabilirea poziţiilor nucleului familiei tradiţionale.

Ameliorarea situaţiei familiilor, în special celor cu copii, poate fi obţinută numai în contextul creşterii economice, îmbunătăţirii calităţii vieţii populaţiei, creării oportunităţilor de angajare în câmpul muncii a tinerilor, îmbinării rolurilor profesionale şi părinteşti.

Reieşind din experienţa ţărilor avansate economic, care au reuşit să obţină o dinamică pozitivă privind natalitatea, punctele-cheie ale politicilor familiale sunt următoarele: dezvoltarea instituţiilor de îngrijire extrafamilială a copiilor; diversificarea formelor de ocupaţie economică a femeilor ce permit de a îmbina rolurile profesionale şi cele părinteşti; programe (îndemnizaţii plus serviciul) pentru persoanele cu un potenţial redus de calificare profesională; programe speciale de asistenţă socială a familiilor în dificultate şi persoanelor cu posibilităţi limitate. Deci, este vorba de strategia investiţiilor sociale orientate spre copii, bazată pe politici ce garantează veniturile familiilor cu copii şi, totodată, contribuie la sporirea participării femeilor în activitatea profesională.

În actuala situaţie economică, demografică şi socială a Republicii Moldova, orice măsură economică luată pentru redresarea natalităţii va avea o importanţă deosebită, mai ales că aşteptările populaţiei privind intervenţia statului în asigurarea condiţiilor favorabile pentru creşterea şi educaţia copiilor sunt foarte mari.

Dr. Olga Gagauz,
şefa Centrului sociologie şi demografie
al Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM
Tel.: 27-42-82