A plecat dintre noi marele artist și om de stat, Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei Ion UNGUREANU.

 

Născut la 2 august 1935, în satul Opaci, raionul Căușeni, a trăit viața sa împreună cu cea a țării, cunoscând durerea deportărilor celor apropiați, bucuria realizărilor artistice pe scenele teatrelor și pe platoul de filmare, avântul renașterii naționale și regretul uitării învățămintelor istoriei de către contemporani.

 

A studiat filologia la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1952-1955) din Chișinău, urmându-și vocația de artist la Școala Teatrală „B. Șciukin” din Moscova,  de unde a revenit în 1960, la teatrul „Luceafărul”, împreună cu alți colegi, cu care a scris o pagină de aur în istoria teatrului național. În anii 1964-1971, Ion Ungureanu a fost prim-regizor al teatrului ”Luceafărul”, susținând nu doar creația dramaturgilor, ci și pe cea a muzicienilor, artiștilor plastici din Moldova,  pe care îi întrunea în spectacolele sale, relevând suflul nou al timpului și astfel afirmând crezul artistic, social, național al generației șaizeciste.

 

Încă în 1958, actorul Ion Ungureanu a debutat în cinematografie, în rolul lui  Boris Grădinaru din filmul „Când omul nu-i la locul lui”, primul film artistic realizat la studioul „Moldova-film”. A  urmat rolul lui Sfântul Petru din pelicula „Se caută un paznic” (1967), Lodge din ”Favoritul” (1976), în total a jucat în 25 de filme produse la „Moldova-film” și la „Mosfilm”. Așa cum a fost nevoit să plece din teatrul „Luceafărul”, în perioada 1972-1989, actorul și regizorul Ion Ungureanu activează la Moscova în calitate de regizor și actor de film și de teatru, montează filme la Televiziunea Centrală din Moscova.

 

În calitate de regizor de teatru, Ion Ungureanu montează  peste 25 de spectacole la Teatrul Mic, Teatrul Armatei din Moscova, la Teatrul Dramatic din Tallinn, Estonia, promovează și dramaturgia druțiană în aceste teatre cu spectacolele „Păsările tinereții noastre”, „Sfânta sfintelor”, „Biserica albă”. În anii 1980-1988, Ion Ungureanu este cadru didactic la Școala Superioară de Arte „B. Șciukin” din Moscova, fiind titularul disciplinei Arta actoricească, iar la 1991, în calitate de ministru al Culturii și Cultelor din Republica Moldova, va susține promoția de actori ai acestei instituții în deschiderea Teatrului „Eugene Ionesco” la Chișinău. Revenind acasă, în 1989, omul de cultură și patriotul Ion Ungureanu participă la evenimentele de renaștere a conștiinței naționale, fiind cel care a dat citirii Declarației de Suveranitate la Marea Adunare Națională, iar în 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, în perioada 1990-1994,  îndeplinind funcția de ministru al Culturii și Cultelor, lăsând în urma sa fapte bune și frumoase: dezvoltarea rețelei de biblioteci publice naționale, reformarea activității teatrale și muzeistice, înființarea unui muzeu al satului în aer liber la Chișinău, repunerea în centrul Chișinăului a monumentului lui Ștefan cel Mare ș.a. În anii 1995-2005 este vicepreședinte al Fundației Culturale Române, la București.

 

Memorabilă va rămâne pentru noi prelegerea lui Ion Ungureanu „Limba română şi teatrul”, susţinută în faţa comunităţii ştiinţifice pe 31 august 2009, în incinta Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în care, îngrijorat de soarta limbii, ne atenţiona testamentar: „Limba română în Basarabia este o limbă-martir”. Prin urmare, ea trebuie protejată, cultivată şi dezvoltată. Îi rămânem recunoscători Maestrului pentru participarea activă în viaţa academică şi implicarea creatoare la numeroasele întruniri ştiinţifice cu discursuri, luări de cuvând în cadrul acestor manifestări.

 

Ca recunoaştere a activităţii sale, Ion Ungureanu a fost apreciat cu titlurile onorifice Maestru Emerit în Arte al Federaţiei Ruse (1980), Artist al Poporului  Republicii Moldova (1989), cu distincţii de Laureat al Premiului de Stat (1990), Cavaler al Ordinului Republicii (2009), Laureat al Premiului Naţional (2011), titlul onorific Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei (2009) ş.a.

 

Rămân în memorie faptele omului de cultură și de stat, dar și vocea celuia care a fost actorul, declamatorul Ion Ungureanu, o voce catifelată, expresivă, inconfundabilă, ce ne îndeamnă să prețuim tot ce avem mai sfânt. Prin dispariţia sa, cultura naţională pierde un om de valoare excepţională, un înţelept al cuvântului şi o personalitate cu alese calităţi morale şi intelectuale, a cărui imagine luminoasă va rămâne în amintirea noastră.