Belt and Road Initiative (BRI) este cea mai nouă formulă utilizată de către decidenții chinezi pentru a descrie un proiect transformațional pentru Eurasia, care evoluează pe zi ce trece și are potențialul să devină un „proiect al secolului”, de mare interes inclusiv pentru România, care are capacități importante în domeniul energiei care nu au fost valorificate și care prezintă importanță strategică pentru noi, dincolo de dimensiunea economică. Orice inițiativă de asemenea anvergură presupune riscuri și dificultăți, însă BRI pare să fi depășit un prag critic de acceptabilitate prin acordurile pe energie încheiate de China și Rusia, cea din urmă exprimând (inclusiv prin specialiștii săi) o reținere față de  un proiect care ar debalansa formula de egalitate pe care rușii o preferă în relațiile cu o China ascendentă (Carnegie Moscova a descris un win-win acceptabil pentru ruși ca fiind 50-50, nu 20-80 în favoarea chinezilor). De asemenea, membri ai echipei de tranziție a Președintelui ales Donald Trump s-au exprimat favorabil cu privire la posibilitatea cooperării pe BRI pentru câștiguri comune. Atitudinea reprezintă o schimbare majoră față de eforturile de subminare pe care administrațiile precedente (cea Obama și cea Bush, înainte de BRI) le-au depus pentru a preîntâmpina sporirea influenței eurasiatice a Chinei. Anxietățile vor continua, însă, în mijlocul unei perioade de tumult și instabilitate, mai ales în zone cu valoare energetică ridicată, China a dovedit că este dispusă să dedice resursele și să își asume angajamentele în favoarea stabilității pe care o putere globală nu le poate neglija, atât pentru binele propriu, cât și pentru prestigiul și influența sa în sistemul global de guvernanță. Un articol recent al revistei Foreign Affairs sublinia capacitatea inițiativelor chineze de a spori creșterea economică în regiuni defavorizate, promovând stabilitatea și generând oportunități inclusiv pentru alții, cum ar fi SUA. În același timp, atitudinea SUA față de BRI va fi un factor important de determinare a relațiilor sino-americane în perioada următoare. În SUA, avem pe Rex Tillerson cu relații privilegiate în domeniul energiei cu Rusia, dar și cu țările arabe, care ar putea conduce către o recunoaștere a intereselor comune cu China pentru accesarea oportunităților în regiune, cu condiția pacificării acesteia.

 

În numeroasele contacte cu Think Tank-uri chinezești, a reieșit o preocupare pentru BRI ca o inițiativă multidimensională, capabilă să genereze situații win-win pentru parteneri, dar mai ales capabilă să creeze premizele unei schimbări de paradigma la nivelul întregii societăți a Chinei, sprijinind reforma structurală a economiei, ameliorarea problemelor de mediu și dezideratul devenirii unei țări „moderat de prospere” până în anul 2025. China vede sporirea interacțiunilor cu alte țări, sporirea consumului intern și politica de „going global” a firmelor chinezești drept mijloace prin care China să își reducă vulnerabilitatea în fața crizelor sistemice din SUA, prin care China să devină furnizor de capital, tehnologie și inovare și prin care să își sporească securitatea națională. Pe plan energetic, China caută să își diversifice sursele de aprovizionare cu energie, să evite mai ales riscurile politice, să diversifice rutele de transport, tehnologiile utilizate, să reducă dependențe critice și să dezvolte robustețea sistemului național de energie, pe toate planurile, dintre care petrolul este doar un factor. Inclusiv consumul de cărbune al Chinei va crește, el fiind alternativa de energie continuă sigură din punct de vedere geopolitic la petrol și gaze naturale. Consecințele în domeniul mediului s-ar putea să fie semnificative. În același, China se confruntă cu riscuri politice si înrăutățirea percepțiilor de securitate pe toate rutele de aprovizionare cu energie. Includem și perspective de creșteri de preț. De aceea, China și-a sporit recent gradul de producție internă de petrol, care fusese pe un făgaș descendent.

 

În contactele cu partenerii chinezi, am pledat pentru importanța științifică, politică și de securitate a protecției infrastructurilor critice, mai ales în domeniul transporturilor în energie, și pentru abordarea unei perspective sistemice bazată pe toate riscurilor, în loc ca aceste sisteme sau activele individuale să fie tratate drept individuale și nu conectate la un sistem regional și global de infrastructuri prin care se propagă riscuri, amenințări, vulnerabilități, crize și șocuri. Chinezii înțeleg acest lucru și, din ce în ce mai mult, înțeleg experiența românească și avantajul comparativ al României în acest domeniu față de ceilalți 15 parteneri ai lor din centrul și estul Europei din cadrul inițiativei 16+1 conectată la BRI.

 

Spațiul central și est european, în sens larg, și cel românesc în particular pot deveni interfețe critice pentru comerțul eurasiatic, însemnând nu doar transport de bunuri, ci și de energie. Din acest motiv, în România s-a deschis recent Centrul pentru Dialog și Cooperare pe Energie al Inițiativei 16+1 la București, consemnând un potențial pe care România l-ar putea valorifica nu doar pentru securitatea sa energetică, ci și pentru sporirea legăturilor sale economice, precum și a influenței și prestigiului său regionale.

 

Specialiștii chinezi sunt deosebit de interesați în problema energiei și în diversitatea opiniilor și abordărilor la nivel global pe această problemă, reflectând o evoluție continuă la care România poate să își aducă un aport important, comparativ cu mărimea sa.

 

În decembrie 2015, a avut loc lansarea variantei in limba chineza a cărții “Securitate energetica – Problemele internationale si locale, perspective teoretice si infrastructuri critice de energie” publicată de Springer, finanțată de NATO și editată de către  Prof. Dr. Andrei Gheorghe de la Universitatea Old Dominion din Norfolk, Virginia, SUA împreuna cu mine. În plus, foarte curând va avea loc lansarea unei cărți publicate în limbile engleza și chineza de către SIIS -Institutul de Studii Internaționale de la Shanghai pe tema Belt and Road, în care, împreună cu colegul Drd. Alexandru Georgescu, am introdus dimensiunea infrastructurilor critice în conceptualizarea BRI.

 

Pe lângă numeroasele participări la reuniuni ale Think Tank-urilor din 16+1 și BRI, care au discutat inclusiv probleme de insecuritate de energie în zone cum ar fi Europa de Est, am avut privilegiul de a fi primit la Compania Națională Petrolieră a Chinei, în cadrul Centrului lor pentru Cercetare Economică și Tehnologică. Interacțiunea de acolo, la nivel de prim-vicepreședinte, a evidențiat preocuparea pentru geopolitica energiei și pentru problematica infrastructurilor critice de energie, dincolo de aspectele de securitate, progresând către idei legate de finanțare, sustenabilitate etc, pe care China le adresează inclusiv prin construcții instituționale de genul AIIB -Asian Infrastructure Investment Bank.

 

Formula precedentă de a ne referi la BRI era OBOR – One Belt, One Road – însă timpul a dovedit faptul că există potențialul pentru multe drumuri. În zona terestră, geografia eurasiatică obligă rutele să treacă fie prin spațiul iranian, fie prin cel rusesc. Pentru diminuarea riscurilor politice și diversificare rutelor, noi parteneriate sunt cultivate de către China pentru ca Asia Centrală și Orientul Mijlociu să fie „open for business” – China-Israel, China-Siria, China-Iran, China-Pakistan, China-Afganistan – toate sunt componente ale unei rute Belt and Road sudice, care sa ocoleasca Rusia. Inclusiv România poate să figureze proeminent pe aceste rute către inima Europei. Avem de la Institutele de Studii Internaționale de la Shanghai inclusiv o propunere de studiu China-Iran-România, dar si de cooperare pe un studiu al sinergiilor dintre 16+1, BRI și Strategia Dunarii a Comisiei Europene, în cadrul căreia România ocupă o poziție importantă.

 

Recent, a fost lansată inclusiv o nouă inițiativă strategică în cadrul 16+1, „Inițiativa celor trei mări” (Adriatică, Baltică, Marea Neagră), propusă de Croația, care a primit atenție importantă de la partenerii chinezi cum ar fi Academia de Științe Sociale a Chinei, pentru că în triunghiul format de aceste mări este focusul lor cu 16+1 și îmbunătățirea logistică și infrastructurală a legăturilor cu Europa de Vest, pe lângă dezideratul amplificării cooperării cu țările din ECE, în care investițiile și comerțul chinezesc se află la un nivel redus.

 

Liviu Mureșan                                                                         
Fundația EURISC