Scriitorul în cetate. Andrei Țurcanu – 45 de ani de la debutul absolut – acesta a fost genericul simpozionului dedicat criticului literar și omului de cultură, Andrei Țurcanu, organizat de Institutul de Filologie al AŞM la 20 decembrie 2016.

 

În cadrul evenimentului au fost lansate 5 cărți ale scriitorului Andrei Țurcanu: Verde regal (București, Vinea, 2015); Zăpezi  în august (Chișinău, Gunivas, 2015); Dreptul la nume (Chișinău, Cartier, 2016); Cartea din mâna lui Hamlet; Dialoguri cu Nina Corcinschi (Chișinău, Cartier, 2016).

 

Evenimentul a fost moderat de dr. Nina Corcinschi, vicedirector al Institutului de Filologie. Dna Corcinschi a ținut să remarce faptul că atunci când debuta domnul Țurcanu, timpurile erau atât de tulburi și neprielnice, încât era extrem de dificil pentru un scriitor, pentru un spirit liber să scrie ce gândește, să scrie cum gândește, referindu-se și la cartea de interviuri, din care a aflat cum a debutat interlocutorul ei. Cu toate acestea, „Chiar dacă au fost timpuri cumplite, un scriitor autentic, un scriitor de vocație a reușit să spună lucruri importante, a reușit să lase cărți care nu-și pierd actualitatea în timp și la care mereu cititorul poate reveni cu folos”, a subliniat moderatoarea.       

 

Vorbind despre colegul său de la Institutul de Filologie, Aliona Grati, dr. hab. în filologie, secretar științific al Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, a remarcat în comunicarea sa că Andrei Țurcanu este criticul literar, de la care a învățat modelul de exegeză literară, este unul dintre modelele sale. A vorbit despre ultima sa carte de poezie „Zăpezi în August”, apărută acum un an, la Editura „Gunivas” și care este o selecție din toate volumele de poezie scrise de Andrei Țurcanu până la momentul actual. Dna Grati a făcut o prezentare amplă a cărții, stabilind coordonatele poeticii lui Andrei Țurcanu și analizându-i opera ca pe un întreg cu elemente care comunică armonios între ele. Ipoteza pe care a înaintat-o în această comunicare a fost că scriitorul Andrei Țurcanu întreține de-a lungul tuturor acestor volume un dialog intertextual cu celebrul poem al lui Mihai Eminescu „Odă în metru antic”. Fiecare ciclu de poeme reactualizează o altă ipostază lirică al acestui poem emblematic, scris de marele poet Mihai Eminescu. Discursul cercetătoarei a vizat în detaliu aceste etape și ipostaze lirice. Poetul, de la volum la volum, se transformă cameleonic, vorbește pe un alt registru liric. „Dacă la început poezia sa este una metafizică, criptică, cifrată, în celelalte volume vine cu o poezie angajată, cu o poezie a discursului tranșant și este foarte limpede și clar mesajul, acesta aruncând „săgeți” la adresa unor personaje care au făcut contextul nostru politic”, a menționat vorbitoarea, specificând, totodată, că ultimul ciclu de poeme, „Verde regal”, este, de fapt, poezia Domniei Sale de dragoste, o poezie care readuce încrederea și dorința de a trăi.   

Acad. Mihai Cimpoi, critic și istoric literar, a intervenit cu câteva observații pe marginea cărții „Dreptul la nume”, apărută recent la Editura „Cartier”, o poezie a poeților șaizeciști, a poeților care s-au afirmat în anii 60 în selecția Dlui Andrei Țurcanu, cu un studiu foarte consistent despre acești poeți. Academicianul a remarcat faptul că lucrarea este o selecție foarte riguroasă și că demonstrează un gust rafinat al celui care a făcut selecția, dar, în opinia Domniei Sale, într-o altă ediție, ar fi de mai adăugat încă câțiva poeți și precum și poemele de dragoste ale lui Andrei Lupan.  
 

Dumitru Crudu, scriitor, directorul Bibliotecii „Alba Iulia” s-a referit la cartea dl Țurcanu „Cartea din mâna lui Hamlet”,  pe care o consideră o pledoarie pentru readucerea generației 60 în atenția contemporanilor, întrucât dl Țurcanu o vede ca un fel de centru al literaturii basarabene de după război, în jurul căreia se grupează toate celelalte generații sau vin în continuarea ei. Scriitorul a remarcat și abilitatea Ninei Corcinschi de a formula întrebări îndrăznețe, care să conducă spre răspunsuri revelatoare. Cartea, susține scriitorul, are un puternic substrat polemic, reprezintă niște bătălii pentru generația 60, reprezintă bătălia pentru Grigore Vieru, bătălia pentru Paul Goma și o bătălie pentru a vorbi despre trecutul literaturii noastre fără menajamente deschis și foarte curajos. „Andrei Țurcanu, prin cărțile pe care le-a scos, inclusiv prin această carte, a devenit astăzi unul dintre cei mai importanți critici literari și scriitori basarabeni ai momentului”, a conchis Dumitru Crudu.      

 

Referitor la aceeași carte, dr. Nina Corcinschi a precizat că nu este o istorie a literaturii române din Basarabia, ci o istorie literară a basarabeanului, plasat într-un timp și spațiu concret.

Despre cărțile scriitorului Andrei Țurcanu au mai vorbit dr. hab., prof. univ. Alexandru Burlacu, dr. hab. Ion Ciocanu, Olesea Gârlea ș.a.

 

„Vă mulțumesc pentru cuvintele care s-au spus aici nu despre mine, ci despre cărțile mele, pentru că în fond eu nu contez în toată această socoteală care se cheamă creație. Important este rezultatul, dacă este”, a menționat la rândul său dr. hab., prof. univ. Andrei Țurcanu, filolog, poet, publicist, critic și istoric literar. Scriitorul a mărturisit că un timp îndelungat a fost într-o fugă după o fantasmă și îi părea că gata, o prinde de aripă. Având convingerea că ar putea schimba ceva s-a avântat după fantasma numită politică, dar din păcate nu s-a întâmplat ceea în ce a crezut și a revenit mai târziu la uneltele sale de critică literară. Istoria sa de a scrie o istorie a Basarabiei și a basarabeanului, îi dădea ghes mai demult, acum vreo 10 ani probabil. Și poate ar fi rămas o idee, pur și simplu, dacă nu avea să fie îmboldit de colega Nina Corcinschi cu întrebări, începând astfel să depene firul a ceea ce a fost în literatură, dar și în viața scriitoricească.

 

Și pentru că toate au un început, Dl Țurcanu crede că începutul său constă în faptul că părinții săi nu au vrut ca fiul lor să rămână în șerbia colhoznică și au făcut tot posibilul ca să-și continue studiile. Marcat de acest lucru, a dorit să-și încheie discursul său cu un omagiu tatălui său, Afanasie Țurcanu: 

            
„Atanasie Țurcanu, tatăl meu.           
nu găsesc o icoana mai potrivita        
pentru suferința acestui popor, bătut 
din toate părțile de vânturi aspre, vrăjmașe...            
Parcă ar fi fost sorocit de Dumnezeu            
sa le treacă pe toate, sa nu i se ierte nimic și  
zilnic, ceas cu ceas, o viață de om      
să bea paharul sortii până la fund,     
fără sa fie trecut cu rândul o data măcar,      
măcar o dată să i se dea crezare că, poate, și el are o inimă  
care, deși trage ca o sută de cai înhămați din zori până noaptea târziu,       
sângerează aidoma puiului de prepeliță         
sub brazda proaspătă încă aburinda.

Nu l-a cruțat nici Domnul, nici omul.

…………………..

Acum e pribeag printre stele. 
Slobozit de osânda, de truda, de frământare,           
e singur în singurătatea de miliarde de ani,   
singur și, în sfârșit, împăcat.”

 
Galerie foto

Eugenia Tofan,

          Centrul Media al AȘM