Pe 27 august 2016 Republica Moldova a marcat aniversarea a 25 de ani de la obținerea independenței. O succintă trecere în revistă a perioadei ce s-a scurs, din punct de vedere a evoluției economiei naționale, trebuie să ne dea răspuns la întrebarea, dacă suntem noi satisfăcuți ori nu de acele rezultate care le-am obținut în această perioadă.

1. Startul promițător al reformelor economice în Republica Moldova

Din momentul obținerii autonomiei politico-economice, Republica Moldova, la fel ca și alte state din fostul lagăr socialist, după destrămarea acestuia, a ales calea edificării unui stat din temelie nou, cu drepturi depline ca subiect internațional, suveran, democratic în baza promovării reformelor cardinale în economie pe principiile relațiilor de piață. A fost determinată direcția strategică geo-politică – calea spre Europa, cu integrarea în Comunitatea Europeană.

Schimbările survenite în sfera politică, realizările privind consolidarea democrației, reformele instituționale, formarea bazei juridice au contribuit la crearea condițiilor pentru avansarea spre o economie de piață funcțională.

De menționat că, startul reformelor economice, care a demarat o dată cu elaborarea Concepției de trecere la economia de piață și a Programului de tranziție la economia de piață în Moldova din anul 1991 a fost destul de promițător. Despre aceste succese pe acele vremuri se vehicula și în sursele informaționale internaționale. Astfel, conform estimărilor rapoartelor anuale ale FMI, BM și BERD, Moldova era apreciată mai înalt în comparație cu majoritatea țărilor CSI și a vecinilor săi – România, Bulgaria și Ucraina în vederea promovării reformelor. Iar revista „Economist” constata: „Moldova – este un model al reformării corecte, iar faptul că ea este o țară compactă, o transformă într-un laborator perfect pentru desfășurarea reformelor”.

Conform documentelor sus menționate, Republica Moldova, preconiza să traverseze „calea extrem de dificilă de tranziție spre economia de piață într-o perioadă minimă posibilă, de cca. 1,5-2 ani.

Odată cu lansarea reformelor economice promițătoare, Republica Moldova a avut oportunitatea să valorifice patrimoniul său intelectual, lansând concomitent cu aceste reforme un motor adițional de creștere – cercetarea și inovarea. Adoptând modelul de dezvoltare bazat pe cunoaștere, Republica Moldova avea să urmeze calea statelor baltice, care în urma obținerii independenței, pe lângă reconfigurarea economică, au lansat reforme consistente în domeniile educației, științei și inovării, ce au servit drept premise pentru dezvoltarea durabilă a acestor țări de mai apoi. Spre regret, autoritățile moldave nu au dat curs dezvoltării scientointensive. Schimbările majore în acest domeniu survenind abia în 2004, odată cu adoptarea Codului cu privire la știință și inovare.

2. Dificultățile care au urmat mai apoi.

Dar, primii pași, destul de promițători, făcuți în domeniul reformelor, nu au continuat și mai departe cu același ritm. Republica Moldova de la bun început s-a confruntat cu un șir de probleme de ordin politic, economic și social pe care a fost nevoită să le înfrunte, bazându-se, în principal, pe propriul potențial de resurse materiale, financiare și naturale, care nu era atât de bogat.

Citește mai departe...

Gheorghe Duca, academician, dr. hab., prof., președintele AȘM
Alexandru Stratan, dr. hab., prof., director INCE

15.09.2016