Profesorul Grigore Musteaţă s-a născut la 3 decembrie 1932  în comuna Mihaileni, judeţul Bălţi, Republica Moldova într-o  familie de ţărani, fiind cel de al 4-lea din cei 9 copii. A absolvit în a.1948 şcoala din satul natal. În a.1949 împreună cu familia a fost deportat în regiunea Curgan, Rusia. În pofida greutăţilor şi obstacolelor greu de imaginat absolveşte cu succes singura şcoală medie funcţională din raionul administrativ – Belozerskoe. Posedând cunoştinţe profunde,  în 1951 a fost înscris la facultatea de Agronomie a Institutului Agricol de Stat din Kurgan. Datorită perseverentei, insistenţei şi muncii asidue, şi având ca îndrumători mai multe personalităţi notorii ca: V.P. Kuşnirenko, M.I. Lopatin, A.C. Verşinin, S.M  Râtov,  Iu. Staroselskii  ş.a., dl Musteaţă Gr. a obţinut o bună pregătire teoretică şi practică. A fost unicul student la Facultate din promoţia anului 1956 care pe parcursul  întregii  perioade  a fost apreciat în exclusivitate cu calificativul „foarte bine”. Obţinând diploma cu menţiune de inginer-agronom, este repartizat să activeze la valorificarea „pământurilor înţelenite” în regiunea Novosibirsk, Rusia. Tânărul specialist, în calitate de agronom-şef al „sovhozului Zubkovo”, raionul Veselovskoe s-a evidenţiat prin implementarea cu succes a  culturii porumbului pentru siloz  de rând cu culturile tradiţionale ale zonei, a asolamentelor cu culturi noi, inclusiv a florii soarelui, camelinei, testării gaoleanului ca cultură de pajişte şi fâneţe,  a sfeclei de zahăr pentru furaj ş.a. 

 

Avansând în experienţa de producere a fost frământat de mai multe probleme şi neclarităţi din practica agricolă. Acestea l-au făcut să aleagă calea cercetărilor în agricultură.  În anul 1959 a fost admis în doctorantură în cadrul Institutului de Cercetări Agricole din Omsk, Secţia Agrotehnica,  ulterior  transferându-se  în doctorantură  la  Institutul Unional de Cercetări pentru Plantele Oleaginoase şi Aromatice (IUCPOA) din oraşul Krasnodar, Rusia.

 

Revenind la baştină dumnealui se angajează în calitate de agronom-şef  în sovhozul-fabrică „Roza Moldavii” din oraşul Leova, unde continuă activitatea de cercetare prin doctorat cu frecvenţă redusă, realizează şi susţine cu succes teza de doctor în agricultură (1965). Cu participarea dlui Gr.Musteaţă au fost testate în condiţii de producţie menta,  busuiocul eugenolic, pelinul tămâios, feniculul, mărarul pentru ulei, mătăciunea, stânjinelul ş.a. Pe parcursul activităţii ştiinţifice şi de producere  a acumulat bogate cunoştinţe, privind biologia şi tehnologiile de cultivare, creştere a materialului semincer şi săditor pe baze ştiinţifice, precum şi procesării materiei prime de plante  aromatice, mai târziu şi a celor medicinale.

Fiind atras  de ştiinţă,  doctorul în agricultură, dl G. Musteaţă, în 1965 a fost angajat prin concurs în funcţia de cercetător ştiinţific la Staţiunea  Experimentală  pentru plante Oleaginoase şi Eterooleaginoase din Moldova a Institutului Unional de acest profil, unde peste câteva luni este numit vicedirector pe  ştiinţă, funcţie  pe care a  deţinut-o aproape 11 ani. Dumnealui  era preocupat de cultivarea mentei la irigare, cultivarea mentei în cultura multianuală şi cu 2 coase, înlocuirea săditului prin rizomi cu cel prin răsad, stabilizarea în timp a producţiei la şerlai şi trandafir, metodele de recoltare mecanizată la şerlai, metode noi şi mai ieftine de producere a  materialului semincer şi săditor la plantele aromatice cultivate.

 

În baza  propriilor cercetări şi generalizării realizărilor ştiinţifice şi practice în 1972 a publicat primele lucrări ştiinţifice: „Cultivarea  plantelor etero-oleaginoase” şi „Cultura mentei la irigare în Moldova”.  Acestea  şi  alte lucrări publicate  în perioada de referinţă au contribuit la formarea bazei materialo-didactică pentru instruirea cadrelor de cultivatori şi procesare a plantelor aromatice din ţara noastră. Conceptul teoretic şi practic de elaborare a asolamentelor specializate cu plante aromatice,  inclusiv cu şerlai a fost argumentat în monografiile  „Cultivarea plantelor aromatice” (1980) şi „Vozdelâvanie aromaticeskih rastenii” (1988). Ţinând cont de  condiţiile ecologice a diferitor zone de cultivare, au fost elaborate scheme şi procedee de cultură ascunsă dirijată şi cultură nativă a şerlaiului, care permit de a majora substanţial eficienţa acestei culturi.

 

Luând în consideraţie aptitudinea de cercetător şi capacităţile organizatorice  în 1977 dl Musteaţă G. a fost numit în funcţie de director al Staţiunii de cercetări pentru Plante Aromatice  şi Uleiuri Eterice în componenţa AŞP „Viorica”, funcţie pe care a deţinut-o pe parcursul următorilor 26 ani. Concomitent a îndeplinit şi funcţia de vice-preşedinte pe probleme de cercetare a Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie Viorica, care  includea  ramura,  privind cultivarea, prelucrarea  şi comercializarea  produsului finit al plantelor aromatice în Republica Moldova.

 

Efectuând studii asupra particularităţilor biologice a elaborat tehnologiile de cultivare a peste 30 specii de plante aromatice şi medicinale sub aspectul posibilităţii şi impactului socio-economic a cultivării lor în ţară. În 1990 a susţinut teza de  doctor  habilitat  în  agricultură în domeniul tehnologiilor avansate de cultivare a plantelor aromatice - şerlaiului şi mentei. Domnul Musteaţă Gr. a contribuit esenţial la organizarea  şi dezvoltarea  ramurii eterooleaginoase  în ţară, la crearea şi dezvoltarea Staţiunii de  Cercetări pentru  Pante Aromatice care asigura producerea cu elaborări ştiinţifice eficiente. Realizările ştiinţifice au fost reflectate în peste 300 publicaţii ştiinţifice şi metodico-didactice, inclusiv 12 monografii, autor a peste 30 tehnologii de cultivare  a plantelor aromatice. Rezultatele ştiinţifice sunt protejate de 5 brevete de invenţie, 5 adeverinţe  pentru soiuri de plante aromatice şi medicinale.

 

Domnul profesor universitar Gr. Musteaţă a îmbinat cu succes activitatea ştiinţifică cu cea didactică în cadrul Universităţii Agrare de Stat din Moldova. În 2001 i s-a conferit titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar la specialităţile Fitotehnie şi Agrotehnică. A contribuit esenţial  la pregătirea cadrelor de specialitate în domeniul cultivării plantelor aromatice şi medicinale, fiind conducător a peste 40 teze de licenţă şi 5 teze de doctorat. Graţie corectitudinii şi verticalităţii de care dă dovadă a fost nominalizat preşedinte al Comisiei de experţi în agricultură a CNAA. Datorită pregătirii profesionale înalte, insistenţei, muncii asidue de zi de zi, vocaţiei  de cercetător şi abordării profunde şi originale a problemelor studiate dl profesor a obţinut importante realizări cu o rezonanţă benefică ştiinţei şi practicii. A fost autorul Concepţiei de relansare ramurii etero-oleaginoase şi dezvoltarea cultivării plantelor aromatice şi medicinale în Republica Moldova (2002). Din 2006 a activat în cadrul  Centrului „Genetica şi ameliorarea plantelor aromatice şi medicinale”, Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al ASM, efectuând cercetări în domeniul plantelor aromatice şi medicinale (şerlai, lavanda, menta, fenicul, isop, cimbru de munte, pasiflora ş.a.), privind elaborarea procedeelor tehnologice performante şi a tehnologiilor avansate, ecologic inofensive, economic eficiente. A fost promotor al cercetărilor, privind perfecţionarea metodelor de producere a materialului săditor calitativ cu un sinecost redus de lavandă, cimbru de munte, mentă, studierea fenomenului de degenerare şi elaborare a metodelor de asanare a mentei, utilizarea deşeurilor de plante aromatice în producţia ecologică, perfecţionarea tehnologiei de cultivare a şerlaiului, implementarea în producere şi elaborarea tehnologiei culturii de câmp a pasiflorei ş.a. Pentru merite deosebite obţinute cercetare profesorul Musteaţă Gr. a fost menţionat în 1993 cu  medalia „Meritul civic” şi în 2012 Medalia „Dimitrie Cantemir”.

 

În aceste clipe cernite suntem alături de familia, rudele, prietenii şi colegii, celui care a fost doctorul habilitat în ştiinţe agricole, profesorul universitar Grogore Musteaţă, exprimându-le sincere condoleanţe şi sentimente de profundă compasiune.