Stimați „autori” al Memoriului din 27 iunie 2016. Îmi cer scuze pentru faptul, că nu mă adresez către „autori” folosindu-le numele moștenit de la părinți. Nu ați binevoit să îl publicați, deși nu înțeleg de ce nu doriți să vă înveșniciți numele într-un lucru atât de nobil cum ar fi „curațarea” Academiei.

Pentru autorii anonimi dau o scurtă informație despre mine. Mă numsc Raisa Țîbîrnă, până la căsătorie Raisa Sandu, absolventa celei mai prestigioasă școli din Republica - școala nr.1 din or. Bălți avândui-i ca dascăli pe Ion Borșevici, Elisaveta Belousov, Alexandr Melitizon și mândria școlii Basea I.Harein, absolventa Universității ”Al.Ion Cuza” din Iași, căreia îi datorez marea dragoste față de limba și literatura română. Am absolvit cu eminență Universitatea de Medicină, căsătorită cu doctorul Gheorghe Țîbîrnă, cu care am crescut și educat 3 copii.

Cred că e suficient pentru a nu fi o „anonimă”, în părerea autorilor memoriului.

Sincer vorbind, acest memoriu chiar m-a scos din anonimat, dacă acum, grație strădaniilor autorilor față de mine și marea problemă, care i-am creat-o statului nostru, pentru care autorii cer ajutor de la comunitatea științifică și de la conducerea de stat a Republicii Moldova.

Pe lângă activitatea mea de medic și psiholog, fostă profesoară de psihologie medicală la Colegiul de Medicină din Chișinău, întotdeauna am fost captivată de poezie și, în general, de literatură.

Am publicate 2 plachete de versuri, am colaborat ca textieră cu marele nostru compozitor și muzician Mihai Dolgan, cu compozitorul Liviu Știrbu, cu interpreții de valoare ca Valentina Cojocaru, Mihai Ciobanu, Anatol și Irina Bivol, Saveliu Cojocaru. Am colaborat cu ziaristul și scriitorul Igor Volnițchi la traducerea romanului „Învață-mă să mor” din limba română în limba rusă, spicuiri din placheta de versuri au fost publicate în „Literătura și artă”. Autorii memoriului nu au decât să obțină informații de la AGEPI și ASDAC, unde au fost înregistrate lucrările mele.

Nu scriu toate acestea pentru a justifica recomandarea la conferirea medaliei „Mihai Eminescu”, doar pentru a nu rămâne frustrată după etichetarea ce mi s-a făcut ca fiind un (o) „nimeni” despre care se poate spune, că este doar ruda dlui Președinte al AȘM Gh.Duca.

Stimați, domni autor! Trebuie să Vă dezămăgesc. În concepția mea rude sunt numai oamenii înrudiți: prin „sânge”, nu și cei prin asociere și dl. Duca este destul de lucid și înțelept că să nu-și pună în joc reputația pentru o mătușă prin asociere. Cu atât mai mult, că propunerea a venit nu din partea dlui Duca, ci de la alte personalități, care au rămas impresionați de versurile mele (chiar dacă nu au adus un aport mare în cultura noastră, cum v-ați fi dorit Dvoastră). Așadar, dânsul a vrut să facă un gest. Eu am refuzat categoric această propunere și, după cum vedeți nu am acceptat și nu am primit această distincție.

Și îmi permiteți să vă întreb, dlor autori, pe unde, pe care străzi și în care piețe ați umblat cu reportofonul prin Chișinău și Bălți să aflați, dacă a auzit cineva despre „omul de artă” Raisa Țîbîrnă.

Dacă v-aș cunoaște numele aș umbla și eu prin raionul Dvoastră de baștină, întrebând vânzătoarele de pătrunjel, dacă au auzit ceva daspre un savant sau colaborator al AȘM ca Dvoastră.

Vă sfătui să vă informați despre mine la marele jurnalist Tudor Țopa, la jurnalistul Liviu Belâi, scriitorii și poeții: Nicolae Dabija și Ion Hadârcă, la jurnalistul și scriitorul Igor Volnuțchi, criticul literar Mihai Cimpoi, sanocreatologul, academicianul Teodor Furdui, poate și la academicianul Valeriu Pasat, pe care sunt sigur că îl cunoașteti. Nu mă dau mare scriitoare sau poet, dar nu-mi place să fiu etichetată drept un (o) nimeni.

Aș putea să vă cer socoteală în mod oficial pentru că mi-ați folosit fără nici o jenă numele meu în „războiul” cu dl. Președinte Duca.

Ați văzut, oameni buni, ce ditamai încălcare? Să i se ofere medalia „Mihai Eminescu” unei doamne, de care nu a auzit nimeni, inclusiv autorii Memoriului. După cum vedeți am fost destul de conștientă și realistă ca să-mi dau seama, că sunt alte persoane, care într-adevăr merită această înaltă distincție.

Dar, dlor autori, nu această problemă v-a durut, de fapt, pe D-voastră. Nu! Vă roade propria Dvoastră frustrare, invidie sau chiar ură față de o personalitate notorie cum este dl. Duca.

O spun aceasta ca o persoană nepărtinitoare și nicidecum ca rudă. Asta este adevărul gol, iar adevărul după cum se știe, doare.

Până la urmă nici nu este cauza adevărată a acestui „război” nedeclarat. Cel mai probabil, că sunteți dirijați de cineva, care pretinde la ceva mai mult decât medalia „Mihai Eminescu”.

Nu pierdeți energia și timpul, dlor „autori”, pe nimicuri.

Faceți și Dvoastră ceva măreț, după care voi auzi și eu despre Dvoastră.

Să nu uitați, că niciodată nu va sta semnul egalității între ”cantitate” și ”calitate”.

Andrei Mureșanu a scris textul „Desteaptă-te, române”, Alexe Mateevici și-a înveșnicit numele cu o singură poezie „Limba noastră” și alții, care au scris tomuri întregi au dispărut în neantul uitării.

Numărul infinit de „perle”, publicat pe site-ul cu pricina nu cred, că vă va înveșnici numele, poate de aia vă jenați să-l faceți public.

Pentru cei, care au mare ”grijă” de aproapele său, am scris cândva versurile ”Închinare dușmanului”, dar nu fac nici o aluzie, pe onoarea mea.

Raisa Țîbîrnă

Eu ție mă închin,
Celui ce stai cu piatra-n sân,
Celui ce-mi torni pe-ascun venin,
Privindu-mă în ochi senin,
Mă-nclin ca un creștin
Nu, nu e umilință,
Ci este-o piatră de credință,
Calită-n foc de suferință,
Cruce grea de pocăință,
Nu cred, că-i umilință.
Mă-nvață în scriptură
Să-l iert pe cel, ce-mi poatră ură,
Pe cel fățarnic la făptură
Ce-mi râde cu blestemu-n gură,
Așa mă-nvață în scriptura.
Iar Ingerul mi-a spus:
”Dușmanul ți-i trimis de sus,
Ca să te mântui prin Isus,
Cel ce de moarte-i mai presus
Și-am ascultat ce-a spus.
Dar e atât de greu
S-asculți de bunul Dumnezeu,
Și să-ți iubești dușmanul tău
Cu bine să-i raspunzi la rău,
Nimic în lume nu-i mai rău.
Și totuși, mă închin,
Dușman viclean, pismaș, hain,
Căci tu mă faci să fiu stăpân
Pe viața mea și-al meu destin,
Ai înțeles de ce mă-nchin?

05.07.2016