S-au scurs mai bine de 12 ani de cînd a plecat dintre noi – prieteni şi colegi – cel care a fost omul şi cercetătorul de vocaţie Valeriu Ropot. De 12 ani nu ne mai trece pragul Institutului de Chimie, al Institutului de Ecologie şi Geografie, Ministerului Mediului, Concernului de Stat „Apele Moldovei” S.A „Apă –Canal” Chisinău etc., ca să ne spună ce este nou în domeniul calităţii apelor din ţara noastră, să pună în evidenţă problemele majore de protecţie a mediului, să critice cu vehemenţă vreo nedreptate, vreun fals descoperit în realizarea unor proiecte de mediu sau, pur şi simplu, să ne povestească vreun banc pe care îl auzise de la cineva ori, adesea, compus de Domnia Sa.

În această perioadă de 12 ani apele Nistrului au curs liniştit. Doar că bătrînul fluviu îl aşteaptă pe Valeriu Ropot să-i mulţumească pentru că a avut grijă permanent ca apa acestuia să fie limpede şi curată. Să-i mulţumească pentru că în 1983 l-a salvat de saramura venită de la Combinatul de Îngrăşăminte Minerale din Stebnik (Ucraina); pentru că tot prin anii 80 dînsul a luptat cu toate instituţiile guvernamentale abilitate privind interzicerea extragerii nisipului şi a prundişului din albia Nistrului, fapt ce a condus, în final, la restabilirea echilibrului ecologic în acest sistem acvatic. Îl aşteaptă Nistrul ca să rezolve problema apelor reci din lacul de acumulare de la Novodnestrovsk, care se ridică mereu de la fundul lui, de la o adîncime de circa 50 m (aşa, din păcate, a fost proiectată şi realizată această hidrocentrală ca apa să pătrundă în turbine de la fundul bazinului şi nu de la suprafaţă, cum ar fi fost normal), ca rezultat deteriorându-se hidroflora şi hidrofauna rîului pînă la lacul de acumulare Dubăsari. Dacă Valeriu Ropot ar fi în viaţă, ar proteja bătrînul Nistru şi de tot felul de probleme ecologice care, din păcate, au loc și în prezent, inclusiv problema hidrocentralei de acumulare de pe Nistru de la frontiera dintre Ucraina și R. Moldova (localitatea Naslavcea). Se creează impresia că pe ucrainenii din vest nu-i intresează altceva de la Nistru decât obținerea curentului electric. Absolut nu-i intereseaza nici flora, nici fauna Nistrului, nu-i interesează dacă are suficientă apă din Nistru Republica Moldova, frații lor din Odesa. Ei au un scop: ca pe fluviul Nistru, un fluviu relativ mic în comparație cu altele din Europa, să construiască cea mai mare hidrocentrală de acumulare din Europa. Ideea principală a acestui proiect constă în faptul că în timpul nopții, cînd consumul de energie este mic, să folosească această energie pentru a pompa milioane de metri cubi de apă într-un bazin de acumulare din zonă la o înălțime de vreo sută de metri, ca apoi în cursul zilei, trecute prin turbine electrice, să obțină ,chipurile, energie electrică ieftină. Orice elev știe că perpetuum mobile nu există. Doar toate stațiile electrice sunt unite într-un sistem unic și energia “ieftină” de la Novodnestrovsk este „scumpă” în altă zonă geografică, unde în acest timp este deja ziuă. Am spus de multe ori și repet și acum că noi, basarabenii, într-un fel, avem noroc de odesiți, pentru că orașul Odesa se alimenteză cu apă potabilă la fel ca și Chișinăul – din Nistru. De altfel, vara am rămâne fără apă în robinete. Ucrainenii mereu ne spun că apa Nistrului se formează în Carpați și deci este proprietatea lor. Dacă ar fi în viață ecologul Valeriu Ropot, cu siguranță situația ar fi fost alta.

Citește mai departe...

Sursa: Literatura și arta Nr. 440 (3609), 30 octombrie 2014