Primăvara în Republica Moldova începe cu sărbătoarea muzicii. E şi muzica speranţelor, care se trezeşte în inima fiecăruia dintre noi când se topesc zăpezile, e şi festinul concertistic cu care vine, la începutul lunii martie, festivalul „Mărţişor”, şi e, mai ales, momentul celebrării maestrului Eugen Doga, nume care a devenit sinonim cu arta sunetelor sau, mai exact, cu ceea ce are ea mai sublim şi mai nobil.

 

Ilustrul nostru compatriot s-a născut la 1 martie 1937 în satul Mocra, raionul Râbniţa, în familia lui Mitri şi Lisaveta Doga. De mic s-a simţit atras de lumea mirifică a muzicii şi s-a integrat la modul activ în universul sonor aproape mitic al satului de baştină. La 14 ani a plecat la Chişinău să studieze violoncelul la Şcoala de Muzică (actualmente Centrul de Excelență în Educație Artistică ”Ștefan Neaga”). A avut parte de o pregătire profesională polivalentă (la Conservatorul de Stat a frecventat clasa de violoncel a profesorului Grigore Hohlov, iar apoi, la Institutul de Arte, clasa de compoziţie şi teorie a muzicii a profesorului Solomon Lobel; a urmat şi cursuri de dirijat simfonic), pe care a fructificat-o din plin în strălucita sa carieră. A urcat spre zenitul destinului său de muzician îmbrăţişând, succesiv sau simultan, activitatea de interpret (violoncelist în Orchestra Radiodifuziunii din Chişinău), dascăl (profesor la Şcoala Medie Specială de Muzică „Eugen Coca” şi la Şcoala de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău), redactor muzical (la Editura Cartea Moldovenească din Chişinău), compozitor. Din 1971 s-a dedicat, în exclusivitate, acestei din urmă vocaţii, care îl propulsează pe cele mai înalte culmi ale Olimpului artistic şi îi aduce o notorietate mondială.

 

Palmaresul său componistic este copleşitor, impresionând nu doar pe plan cantitativ (numărul creaţiilor scrise de omagiatul nostru este, practic, imposibil de contabilizat), ci şi, cu precădere, pe planul varietăţii (genuistice, tematice, stilistice). Eugen Doga a abordat cu temeritate cvasitotalitatea genurilor muzicii academice: simfonia, cvartetul de coarde, poemul simfonic şi vocal-simfonic, uvertura, cantata, opera, baletul, piesa corală şi instrumentală, liedul. Din acest registru al creaţiei ţinem să cităm câteva titluri: poemul simfonic „Mama”, poemele vocal-simfonice „Lie, lie, Ciocârlie” şi „Inima veacului”, cantata „Curcubeul alb”, baletele „Luceafărul”, „Venancia” şi „Regina Margot”, ciclul de coruri a capella „Dintre sute de catarge”.

 

Harul său a înflorit luxuriant şi generos în cântecul de estradă (o probează cântecele „Codrii mei frumoşi”, „Oraşul meu”, „Cred în ochi tăi”, „Am visat răpăitul ploii”, „Orice femeie e frumoasă”, „Cântă-mă, amor”, „Măicuţa mea” ş. a.), în muzica de film (e suficient să amintim de coloana sonoră la filmele „Se caută un paznic”, „Casă pentru Serafim”, „Singur în faţa dragostei”, „Lăutarii”, „Şatra”, „Maria Mirabela”, „Dulcea şi tandra mea fiară”, „Anna Pavlova”, „Patul lui Procust”), în muzica de scenă (a se rememora muzica la spectacolele „Radu Ştefan, întâiul şi ultimul”, „Pe-un picior de plai”, „Păsările tinereţii noastre”).

 

Paleta mijloacelor de expresie cu care operează Eugen Doga este şi ea de o opulenţă ieşită din comun, maestrul mişcându-se cu dexteritate prin diverse straturi şi spaţii culturale, adjudecându-şi coduri, idiomuri şi mentalităţi muzicale eterogene. Cu toate acestea, opusurile cu semnătura maestrului rămân, oricum, impregnate de sensibilitatea muzicală a unui areal cultural anume (cel pe care îl reprezintă), precum şi de „engramele” sonore ale acestui areal.

 

Pe parcursul vieţii, omagiatul nostru a transmis cu generozitate experienţa profesională discipolilor săi – măiestria în arta muzicii, el activând, cum menţionam anterior, în calitate de profesor la Școala Medie Specială de Muzică „Eugen Coca” (azi Liceul „Ciprian Porumbescu”), mai apoi la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” în perioada anilor 1962-1967.

Din anul 1967 până în anul 1971 a activat ca funcţionar public la Ministerul Culturii, fiind responsabil de viaţa muzicală din Moldova. O contribuţie esenţială a avut Eugen Doga la procesul de renaştere naţională, la promovarea şi dezvoltarea culturii ţării, reprezentând cu multă demnitate Republica Moldova sub cupola parlamentară în ultimul organ legislativ sovietic ca ales în Congresul deputaţilor poporului din URSS.  

 

Eugen Doga se bucură, justificat, de aprecierea şi gratitudinea contemporanilor săi. El este, din 1992, membru titular al Academiei de Ştiințe a Moldovei, din 1997 – membru al Academiei Internaţionale de Creaţie din Moscova, din 2000 – Doctor Honoris Causa al Academiei de Drept Economic şi Artă a Filmului din Chişinău, din 2006 – membru titular al Academiei de Ştiinţe şi Arte „Petru cel Mare” („Petrovskaia Akademia”) din Sankt-Petersburg. Este deţinătorul celor mai prestigioase distincţii, premii, titluri oferite de guvernele RSSM, Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse, Kârgâzstanului şi de alte instituţii abilitate din Europa şi SUA. Pentru excepţionala sa activitate de creaţie în serviciul culturii, Eugen Doga a fost distins cu titlurile onorifice „Maestru Emerit în Artă al RSSM” (1974), „Laureat al Premiului de Stat al RSSM” (1980), „Artist al Poporului din RSSM” (1984), „Laureat al Premiului se Strat al URSS” (1984), „Artist al Poporului din URSS” (1987), cu ordinele şi medaliile: „Ordinul Republicii” (1997), Medalia de aur „Omul Mileniului 2”, SUA (1998), Medalia „S. I. Vavilov”, Rusia (1998), Medalia „Mihai Eminescu”, România (2000), Ordinul „Mecenatul secolului”, Rusia (2000), Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de comandor, România (2004), Medalia „Mihailo Lomonosov”, Rusia (2005), Ordinul „Petru I”, Rusia (2006), Medalia „Dimitrie Cantemir”, AȘM (2007), Medalia Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală, WIPO (2007), Ordinul „Delaker”, Kârgâzstan (2008), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, România, (2014); cu premiile: Premiul de Stat al Republicii Moldova (2008), Premiul concursului Fondului Naţional „Pentru binele Patriei”, Rusia (2008), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România „Callatis” pentru contribuţie la dezvoltarea muzicii, România (2009) ş. a.  

 

Numele lui Eugen Doga figurează, alături de cel al lui George Enescu, în Antologia compozitorilor secolului XX, editată în 2001 la Sankt-Petersburg; Comisia UNESCO a selectat valsul lui Eugen Doga din filmul „Dulcea şi tandra mea fiară” pentru lista capodoperelor muzicale ale secolului XX. Întru eternizarea personalităţii lui Eugen Doga, o şcoală de muzică şi o stradă din Chişinău îi poartă numele, iar la propunerea Academiei de Știinţe din Rusia în Registrul Internaţional al corpurilor sistemului solar pentru denumirea planetelor mici a fost introdusă planeta „Doga” (10504). 

 

Or, Eugen Doga este, mai presus de toate, alesul şi răsfăţatul publicului de pe toate meridianele globului pământesc, public care rezonează, fără greş, la emotivitatea nedisimulată, la setea de absolut, la fascinaţia în faţa miracolului vieţii – toate acestea prezente în bijuteriile muzicale cu sigiliul Eugen Doga.

 

În paralel cu prodigioasa activitate de creaţie, ilustrul compozitor şi om de cultură este o prezenţă constantă în viaţa academică, fiind un membru activ al Adunării Generale a Secţiei Știinţe Umanistice şi Arte, al Asambleei Academiei de Știinţe a Moldovei. Relevante sunt intervenţiile Domniei sale în cadrul manifestărilor știinţifice organizate la Academia de Știinţe a Moldovei, la prezentările şi/sau lansările de carte. Demne de remarcat şi memorabile rămân fermele pledoarii întru susţinerea Academiei ca for știinţific suprem al ţării, promtitudinea poziţiei sale reieşind din convingerea că viitorul Republicii Moldova poate fi asigurat doar de o societate bazată pe cunoaștere. Comunitatea științifică academică se simte deosebit de onorată de faptul că Eugen Doga i-a adus o ofrandă artistică specială – piesa „Omagiu” cu sonorități solemne șireverberații imnice.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AȘM