La Biserica „Întâmpinarea Domnului”, unde a fost depus trupul neînsufleţit al regretatului profesor a avut loc, în dimineaţa zilei de 11 aprilie, un miting de doliu, la care au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu conducerea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, rectoratul Universităţii, corpul profesoral, dar şi cei care l-au cunoscut, l-au apreciat şi l-au iubit.

 

La o ultimă întâlnire cu iubitul dascăl, profesor, îndrumător, prieten, Anatol Ciobanu, au venit colegii de facultate, pentru a-i spune un aeternum vale şi a-i exprima veşnica lor recunoştinţă pentru tot ce a făcut pentru fiecare. „Vremea trece şi ne trecem, cum trec toate pe pământ”, obişnuia să spună profesorul nostru, cel mai pragmatic, cel mai filosofic şi iată s-a trecut şi Domnia Sa”, a spus în deschiderea mitingului de doliu dr. Claudia Cemârtan, decan al Facultăţii de Litere a USM. S-a stins ca o lumânare care a ars întreaga sa viaţă pentru alţii, s-a topit ca ceara acelei lumânări de dorul muncii pe care a cunoscut-o pe tot parcursul carierei, de dorul învăţăceilor. A venit la facultate în îndepărtatul an, 1951 şi i-a rămas fidel pentru tot restul anilor şi nu doar fidel. Şi-a consacrat întreaga carieră ştiinţifică şi didactică  Facultăţii de Litere, servind-o cu credinţă şi devotament, slăvind-o prin propriile succese şi realizări, s-a dedicat până la epuizare muncii academice şi ştiinţifice.  N-a ştiut ce-i odihna, ce-i liniştea, mărturiseşte decanul. A fost toata viaţa un luptător. A luptat pentru cunoştinţele tuturor, pentru demnitatea noastră naţională, pentru limba noastră cea română care i-a fost ca o icoană întreaga viaţă. A împărtăşit din inima sa mare tuturor câte o fărâmă. L-a rugat pe Dumnezeu să-l odihnească în pace în loc cu verdeaţă, făcând promisiune dascălului că îl vor păstra în inimi mulţi ani cu veşnică recunoştinţă şi gratitudinea pe care i-o datorează.  

 

Un cuvânt pios de adio regretatului membru corespondent, coleg şi prieten a rostit, în numele comunităţii ştiinţifice şi conducerii forului ştiinţific suprem, acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM. „Anatol Ciobanu a fost o mare personalitate a acestei epoci, o personalitate care a luptat pentru limbă, pentru grafia latină, pentru identitatea noastră naţională, a fost o personalitate care a educat şi a pregătit sute şi mii de discipoli nu doar în domeniul limbii şi literaturii, dar şi în domeniul cumsecădeniei”, a menţionat în omagiul său preşedintele AŞM. Acad. Duca l-a descris ca pe un om într-adevăr cu literă mare, un om care i-a iubit pe toţi, fie studenţi, fie colegi.  A fost Omul care cucerea prin cuvântul său dulce, prin retorica sa foarte şi foarte atrăgătoare, prin expresiile latine, care-i dădeau o şi mai mare profunzime şi-l făceau şi mai convingător. M.c. Anatol Ciobanu a fost cel care a promovat în Academie limba română, fiind mereu în căutarea adevărului. „Să luăm exemplul profesorului Ciobanu în comportament, în vorbire. Ţara noastră are nevoie de oameni ca el”, a îndemnat acad. Duca, subliniind că plecând din rândurile noastre, regretatul Om de Litere lasă un mare testament - bunătatea şi cumsecădenia, inteligenţa şi verticalitatea, dar şi adevărul ştiinţific.

Prorectorul Universităţii de Stat, Nicolae Savodei, a mărturisit că întreaga comunitate academică şi universitară a suferit o pierdere irecuperabilă. A plecat cel care a fost şi va continua să rămână un om în adevăratul şi înălţătorul sens al cuvântului, profesor universitar, doctor habilitat, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Anatol Ciobanu. Prorectorul a menţionat că Anatol Ciobanu a  fost o persoană dedicată sută la sută Cuvântului. Cuvântul i-a fost începutul şi sfârşitul. Cuvântul său a fost transmis mai bine de 60 de ani celor care îl urmau. În acest sens, pentru el Cuvântul a fost totul, a fost acel loc, care l-a perceput ca pe o baricada pentru care a trebuit să lupte. Şi a luptat. A fost unul din cei care a spus fără să ezite că limba pe care o vorbim este Limba Română. A fost cel care a stat alături de alţi temerari, atunci când se dădea lupta pentru adevărul istoric, pentru tricolor şi întotdeauna se întorcea acasă, la Universitate, care i-a fost până în ultima clipă apropiată şi dragă. „A fost un Om complet, Om al Cetăţii şi al Universităţii”, a spus Dl Sadovei, iar cei  care i-au auzit Cuvântul îl vor ţine în inima lor şi-l vor transmite mai departe.      
    

Unul din norocoşii de a-l avea profesor pe Dl Anatol Ciobanu a fost m.c. Nicolae Dabija, scriitor, redactor şef al Săptămânalului „Literatura şi Arta”. „Anatol Ciobanu nu mi-a predat limba română, el a propovăduit-o. Intrai în auditoriile lui ca într-o Catedrală”, îşi aminteşte discipolul, mărturisind că păstrează până acum conspectele profesorului, pe care nu o dată le-a deschis ca să le consulte. Îi este recunoscător şi îl consideră profesorul său de limba română pentru toată viaţa. Scriitorul a remarcat că profesorul Ciobanu are merite extraordinare,  pentru că el a crescut generaţia care are limbă şi alfabet. Mai mult ca atât, în 1994, când s-a votat art. 13 din Constituţie, Anatol Ciobanu a fost cel care a avut curajul să spună „Mai presus de Constituţie este adevărul ştiinţific, adevărul este unul, Limba noastră este Română”. Ca scriitor, Dl Nicolae Dabija spune că îşi scrie bine articolele, pentru că întotdeauna se gândea că textele lui sunt citite de profesorul Ciobanu şi îi va fi ruşine când se va întâlni cu el. Sigur că testamentele lui, sunt cărţile lui, manualele pe care le-a scris, susţine poetul. Anatol Ciobanu va trăi. Va trăi în cuvintele Limbii Române, acolo unde, de fapt, încet s-a mutat.

 

Un ultim omagiu i-a adus şi acad. Gheorghe Rusnac, fost rector al Universităţii. Domnia Sa a exprimat sentimente de profundă compasiune familiei, dând o înaltă apreciere calităţii de Om, dar şi activităţii de-o viaţă a profesorului Anatol Ciobanu, la Alma Mater, unde s-a manifestat plenar în faţa studenţilor, având în  carnet doar un singur loc de muncă – Universitatea de Stat din Moldova. Un alt discipol al profesorului, Mihai Morăraş, a amintit că iubitul său profesor a avut un singur partid şi niciodată nu s-a dezis de el. Acesta a fost partidul Limbii Române, profesorul fiind unul din marii patrioţi ai neamului. Cuvinte de profundă tristeţe au exprimat şi Dl Constantin Oboroc, fost consilier prezidenţial, dr.hab. Aurelia Crivoi, dr.hab. Ion Ciocanu, Ion Vicol ş.a.

 

M.c. Anatol Ciobanu a lăsat în urma sa un adevărat tezaur lingvistic, reprezentat de cele peste 600 de publicaţii, inclusiv opt monografii, zece manuale, 14 materiale didactice, două dicţionare şi circa 600 de articole ştiinţifice, note, recenzii, rezumate.  

 

Profesorul Anatol Ciobanu s-a născut la 14 mai 1934, în satul Ruseni, r-n Edineţ.

Savantul a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău.

 

A plecat iubitul profesor şi îndrumător Anatol Ciobanu, un mare intelectual al timpului. A plecat sa-i înveţe şi pe îngeri demnitatea cuvintelor, frumuseţea şi cultura Limbii Romane. A plecat, dar vor rămâne cărţile lui preţioase, va rămâne în amintirea tuturor prin spiritul său de dreptate şi dăruirea pentru cercetarea în domeniul lingvisticii, pentru dragostea lui faţă de Limba Română, cultivată cu multă grijă multor generaţii de filologi.

 

Va rămâne prin delicateţea şi bunătatea sa nemărginită, prin calităţile sale nobile, împărtăşind cu răbdare şi generozitate nu numai din vocaţia sa irepetabilă de dascăl, ci şi din căldură sufletească uriaşă care venea ca o lumină pentru toţi.

 

A plecat discret, precum i-a fost şi viaţa.

Veşnică şi luminoasă să Vă fie amintirea de cel mai bun şi minunat Om.

Dumnezeu Să Vă apere liniştea şi să Vă ţină în dreapta Sa, distins şi iubit profesor, pentru ca Drept aţi fost întotdeauna.

 

Eugenia Tofan,

Centrul Media al AŞM