„Mai că ieri Vieru venea la noi acasă / Și ne purta de grijă cu sufletul lui bun /
Și în zadar cuvint-n cinstea lui se spun/ Cel prigonit în viață, de viața lui se lasă.”
Astăzi, duminică, 14 februarie 2016, marele poet Grigore Vieru, Omul Duminicii, ar fi împlinit 81 de ani. Pe fondul luptelor, rătăcirilor și incertitudinilor acestor zile, ne dăm seama cât de mult ne lipseşte Poetul blând, paşnic, înţelept, care ştia să ierte, să unească, să zidească întru dăinuirea Neamului.
Măcar în amintirea Poetului, să încercăm să recăpătăm încrederea unii în alţii, să fim mai buni, mai cumpătaţi, să vorbim, să râdem, să plângem în aceeaşi limbă şi să ne înţelegem ca fraţi buni. Credem că asta l-ar bucura cel mai mult la Ceruri: să-i fie Neamul unit, grămăjoară, în jurul Limbii Române şi a intereselor Naţionale.
Iartă-ne, Grigore Vieru şi luminează-ne CE şi CUM să facem ca să nu te mâhnim, să nu-ţi fie ruşine să spui Acolo din ce seminţie te tragi şi pentru care popor ţi-ai jertfit întreaga viaţă pământească…
Luminoasă îți este amintirea, precum ţi-au fost şi faptele, care trebuie să ne călăuzească în gând, vorbă şi faptă.
