Ca şi toţi savanţii din Moldova sunt alarmat de atacurile asupra Academiei de Ştiinţe a Republicii – una din puţinele ”raze de lumină” în această situaţie economică şi socială dificilă din ţară.

Anume această situaţie permite unor politicieni limitaţi să manipuleze opinia publică, abordînd ”problema Academiei” ca să sustragă atenţia oamenilor de la serioasele lacune din Parlament şi din conducerea republicii în lupta cu corupţia şi dezordinea. Alegerea ştiinţei în calitate de ”ţap ispăşitor” nu este întâmplătoare deoarece ştiinţa nu aduce un venit economic imediat şi în acest sens ea este neprotejată de atacurile politicienilor analfabeţi şi semidocţi, care sunt stimulaţi de dorinţa de a înstrăina ceva din bugetul Academiei şi proprietăţile ei.

Vreau să vă împărtăşesc unele gîndiri în legătură cu motivele celor care vor să distrugă Academia.

Formal, odată cu lichidarea Academiei nu se propune ”distrugerea ştiinţei”, ci transmiterea unor din institutele ei către Universităţile. O astfel de propunere ar putea fi lansată în anii ’50 ai secolului trecut, adică în perioada de formare a centrelor ştiinţifice din Republică. Dar după aproape 60 de ani de dezvoltare, formarea de şcoli ştiinţifice, tradiţii, a infrastructurii, relaţiilor organizatorice şi legăturilor dintre savanţii şi între institute, o astfel de propunere este total DISTRUCTIVĂ.

Academia este ”un organism viu” şi o restructurare atît de bruscă este foarte dăunătoare pentru activitatea ştiinţifică (experienţa tristă a unor foste republicii sovietice confirmă această afirmaţie). Este greu de imaginat ca un politician din Germania, spre exemplu, ar fi propus închiderea Forsch...-lui german sau Max Plank Institut (formele tradiţionale de organizare a ştiinţei germane, finanţate de stat) şi să transmită institutele lor universităţilor. Un astfel de politician ar fi exclus din Parlament la alegerile următore. Formele de dezvoltare ale ştiinţei în diferite ţări sunt diferite, dar nimeni din ei nu intenţionează să schimbe aceste forme, imitînd alte ţări.

Ştiinţa în Moldova s-a dezvoltat în forma Academiei de Ştiinţe şi în interesele ştiinţei această formă trebuie păstrată, desăvîrşind-o fără a o distruge.

Cu mare regret, unii reprezentanţi ai puterii nu-şi dau seama de rolul ştiinţei în dezvoltarea societăţii, deschis sau mai subtil înaintînd teza că Moldova este o ţară mică, care nu-şi poate permite nu buget considerabil pentru necesităţile ştiinţei şi că putem să ne dezvoltăm economic în baza realizărilor ştiinţei mondiale.

O astfel de afirmaţie denotă o necunoaştere şi neînţelegerea ştiinţei contemporane şi influenţa ei asupra dezvoltării economiei. Fără o ştiinţă dezvoltată şi contemporană proprie nu se poate asimila (şi cu atît mai mult asimila) realizările ştiinţei mondiale şi noilor tehnologii.

Fără anumite colectivităţi ştiinţifice şi fără savanţi de categorie superioară, noile realizări ştiinţifice mondiale şi inovaţiile făcute în baza lor rămîn mult timp necunoscute şi ne recepţionate (acceptate, recunoscute, percepute) în ţară (cum se întâmplă în multe ţări africane).

Ştiinţa anumitei ţări este importantă nu doar prin realizările sale locale concrete, dar şi prin acea atmosferă de căutare, inovare, comunicare cu savanţii din diferite ţări şi stimularea tinerilor pentru noi descoperiri. Finanţarea proporţională a ştiinţei (în raport cu produsul intern brut) este un indicator indispensabil al nivelului de dezvoltare a ţării şi unul din factorii cei mai importanţi de apreciere a poziţiei ei în lume.

Organizarea ştiinţei trebuie să se desăvîrşească în acelaşi timp cu dezvoltarea ei, dar fără tendinţe distructive. Susţin ultimele propuneri ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei de reorganizare a ştiinţei sub aspectul tuturor instituţiilor ştiinţifice din ţară cu păstrarea poziţiei a Academiei în calitate de lider ştiinţific din Republică.

Isaac Bersuker,
profesor al Universităţii din Texas,
Academician al AŞM.
16 noiembrie 2015.