O zi de la sfârșitul lui ianuarie a fost scrisă cu lacrimi. A fost ziua în care ne-am luat rămas bun de la maestrul Ion Ungureanu, actor, regizor, om de cultură, Artist al Poporului Republicii Moldova, Laureat al Premiului de Stat, Cavaler al Ordinului Republicii, Laureat al Premiului Naţional, primul ministru al Culturii din Republica Moldova.  

 

Oficiali, oameni de cultură și știință, colegi, prieteni, rude și consăteni din Otaci, dar și oameni de rând, au stat ore în șir să-și ia rămas bun de la regretatul om de cultură, numit Apostolul Ion Ungureanu, pilonul generației de cărturari moldoveni care au făcut istorie, Om de cultură, mare artist, prieten fidel, roman adevărat, patriot incurabil, Domnul culturii naționale, Om care a stat la temelia mișcării de eliberare națională.

 

La mitingul de doliu care a avut loc la Palatul Național, scriitorul Andrei Strâmbeanu și prietenul maestrului, a spus că omul este suma faptelor sale, iar Ion Ungureanu se poate mândri că are fapte foarte mari lăsate în urma sa. „Ion Ungureanu a fost unul din promotorii deșteptării naționale, a prelungit Aleea Clasicilor, a adus Lupoaica, a creat Teatrul „Eugen Ionescu”, Teatrul „Mateevici”, strălucita școală muzicală „Ciprian Porumbescu”, a menționat scriitorul, iar șirul faptelor sale nobile poate continua. După o prietenie de 63 de ani cu maestrul, Andrei Strâmbeanu mărturisește că Ion Ungureanu era preocupat numai de fapte mari, naționale și sigur că gândul lui era să apuce ziua unirii. Pentru noi ziua de azi va fi una de doliu. Ungureanu a făcut fapte care nu se vor uita și nu vor pieri niciodată, a spus scriitorul.

 

Un cuvânt de adio la ceremonia funerară a rostit președintele AȘM, acad. Gheorghe Duca. „Cu mare tristețe și profundă durere am primit vestea plecării în Ceruri, în lumea celor drepți a maestrului cuvântului, a omului de teatru, a celebrului cineast și regizor, a Laureatului Premiului de Stat, a ministrului Culturii și Cultelor, Doctor Honoris Causa a AȘM, Ion Ungureanu”, a spus în ceasul despărțirii președintele AȘM. Academicianul l-a caracterizat pe regretatul Ion Ungureanu ca pe un mare luptător,  un luptător pentru cultura și identitatea națională, pentru alfabet și limba română. Pentru meritele și contribuția la dezvoltarea artei teatrale, în 2009, Academia de Științe i-a acordat titlul onorific de Doctor Honoris Causa. Memorabilă va rămâne prelegerea academică, istorică a maestrului  „Limba română și teatrul”, susținută de la tribuna academică. Fiind îngrijorat de soarta limbii, ne-a atenționat testamentar „Limba Română în Basarabia este o limbă martir, prin urmare noi trebuie să o protejăm, să o cultivăm și să o dezvoltăm”. Ion Ungureanu, a adăugat președintele AȘM, este și va rămâne pentru noi toți un fenomen -  fenomenul Ungureanu, Omul care întruchipează deplinătatea omului de cultură și când spunem Ungureanu subînțelegem o conștiință, o conștiință națională.

 

Prezent la tristul eveniment, Primul Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a spus că este petrecut în lumea celor drepți unul din titanii lumii noastre autohtone, un om principial, cu puteri extraordinare de muncă și de creație, un ilustru artist și regizor care a lăsat urme adânci în arta teatrală și cea cinematografică. „Ion Ungureanu a fost un militant activ al mișcării de renaștere și eliberare națională, ne-am cunoscut personal la Marea Adunare Națională din 27 august 1989, în cadrul căreia Domnia Sa a dat citire documentelor finale, în care era stipulată voința noastră de a reveni la tot ce ne aparține pe drept -  limbă, alfabet, tradiții, credință și de care am fost înstrăinați jumătate de secol”, a menționat Excelența Sa, iar darul lui incomparabil de citire și punere a accentelor la locurile potrivite, ne insufla speranță și optimism pe viitor. Președintele Snegur a subliniat și faptul că, în calitate de ministru al Culturii și Cultelor, Ion Ungureanu a contribuit și la încadrarea Republicii Moldova în una din cele mai prestigioase instituții ale ONU, specializată în problemele din  domeniul culturii și a artelor, educației și științei, UNESCO, adică la aderarea la cultura universală. A insistat asupra acestor aspecte pentru a aminti cât de vastă a fost activitatea lui Ion Ungureanu, el însuși fiind un adevărat patriot al culturii.

 

Ministrul Culturii, Monica Babuc, a spus că astăzi îl petrecem astăzicătre celeveșnice pe unul din fiii cei mai iubiți ai Republicii Moldova. Îl petrecem către cele veșnice pe Domnul culturii noastre naționale și pe Domnul spiritualității noastre. Diferit de noi toți era Ion Ungureanu, începând de la înălțimea sa fizică și de la ținuta sa de Domn adevărat, nu unul care jignea și umilea, dar cel în preajma căruia simțeai darul stăpânirii blajine și înțelepte, a remarcat ministrul. Așa a domnit peste cultura și spiritul nostru Ion Ungureanu și așa îl vom ține minte întotdeauna, grație spectacolelor, filmelor, cărților lui, grație vocii lui confundabile care ne rostea vești durute despre istoria noastră națională, despre lupta noastră, despre limba română și despre veșmântul ei firesc, grafia latină. „O să ținem minte întotdeauna momentul în care maestrul Ungureanu a rostit Declarația de Independență în Piața Marii Adunări Naționale și tocmai de aceea vom merge azi pe ultimul drum pe lângă această piață, pe lângă monumentul lui Ștefan cel Mare, pe lângă monumentul Lupoaica care constituie urmele adânci lăsată de maestru în viața noastră spirituală”, a menționat oficialul, mulțumindu-i maestrului pentru tot ce a făcut pentru noi. Vom ține cont de valorificarea moștenirii lui artistice și ne vom strădui, dragi concetățeni, să ținem cont de lecțiile pe care ni le-a dat în viață”, a promis ministrul Babuc. 

Sandu Grecu, președintele Uniunii Teatrale, i-a mulțumit marelui dispărut pentru lecția de demnitate, verticalitate, lecția de patriotism pe care a lăsat-o discipolilor. S-a adresat cu o singură rugăminte către dascălul lor. Deoarece aici, pe Pământ, a fost Steaua care le-a arătat drumul și direcția în care trebuie să meargă, când ajunge acolo, să-l roage pe Cel de Sus „măcar în ceasul al 12-lea să ne lumineze pe noi, basarabenii, să ne regăsim și noi identitatea națională”.

Academicianul Mihai Cimpoi, președinte al Asociației Oamenilor de Cultură din Moldova, a vorbit despre Ion Ungureanu ca despre un fenomen, o mare personalitate, o figură uriașă, exprimând certitudinea că toate aceste epitete sunt absolut justificateși ar putea să încapă sintetic într-o singură formulă. A fost un erou al culturii noastre naționale, spune academicianul, dată fiind și perioada de martiriu, pe care a cunoscut-o și a avut-o. Numai că el, așa cum spunea Blaga,a convertit și răul în bine, datorită marelui său talent. „În calitatea mea de literat, de om de cultură și știință, țin să subliniez, de asemenea, că a fost și un mare slujitor al limbii române. El, de fapt, a repus nu numai statuia lui Ștefan cel Mare la loc, el a repus toată istoria noastră la locul ei, ființa, valorile noastre”, a subliniat acad. Cimpoi, precizând că despre oamenii de cultură care pleacă se spune că lasă un mare gol, iar Ion Ungureanu a lăsat un mare plin.   

Petru Hadârcă, Directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” se consideră norocos că l-a avut pe maestru ca profesor și să-i ascultelecțiile. L-a admirat, l-a respectat, s-a temut de judecata lui ca de judecata unui părinte, a tins întotdeauna să ajungă, să aspire la înălțimea talentului lui Ion Ungureanu, la înălțimea demnității culturale. I-a mulțumit pentru faptul că l-a învățat să-și iubească meseria, să respecte scena, să iubească rostirea verbului românesc, i-a mulțumit pentru faptul că, prin lecțiile sale de demnitate, a format caractere din toți elevii lui, i-a întors la valorile naționale. O vorbă își amintește pe care o spunea mereu maestrul Ungureanu „ Avem atâta cultură câtă libertate avem”. 

Sergiu Prodan, președintele Uniunii Cineaștilor, un alt ucenic al maestrului, a vorbit despre rolul lui Ion Ungureanu în cinematografia națională, pe care îl consideră unul mare și deosebit. Fiind în această postură, de ucenic, cea mai importantă pentru el,  a spus că Ion Ungureanu, la Moscova, l-a învățat că Eminescu a scris „Doină” și asta făcea toată diferența. Astăzi, mărturisește discipolul, suntem îndurerați pentru că, după acești 25 de ani de independență, iarăși discutăm despre denumirea limbii, despre cine suntem de fapt, discuții care întotdeauna pentru Ion Ungureanu și ucenicii lui erau rușinoase, erau rușinoase pentru că aceasta nu poate fi o temă de discuție. Ce au de făcut acum ucenicii lui? Să recapituleze și să capitalizeze moștenirea lăsată de dascălul lor.     

Scriitorul și publicistul Nicolae Dabija, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, a remarcat că, în 1990 Ion Ungureanu a fost un ministru cu dor de rădăcini, a căutat rădăcinile neamului nostru, a fost cel mai bun ministru din Guvernul 1990, a deschis teatre, a inaugurat expoziții, a ctitorit biblioteci și a fost dat afară, nu ca alții, că erau răi, dar pentru că era bun. Spera foarte mult să se însănătoșească, mărturisește scriitorul, îi era dor de viață și l-a rugat să ne transmită unul din amendamentele din testamentul lui: „Să fiți atenți, dușmanul e la porți, luptele de stradă, dintre noi și noi, acum când cetatea este asediată, sunt foarte periculoasă”. Și o rugăminte a mai avut: „Să vă uniți cu Țara, iar acest lucru va putea fi posibil, dacă veți fi uniți între voi”. Să-i ascultăm acest îndemn și să-i dorim acolo, unde se află, somnul să-i fie liniștit, fericit, iar noi să fim demni de dragostea mare pe care ne-a purtat-o, ne-a îndemnat Dabija.        
 
De la baștina lui Ion Ungureanu a venit primarul și elevii de la gimnaziul care-i poartă numele în frunte cu directoarea instituției. Au venit cu un stol de hulubi, nu vii, ci  hulubași copți care au fost împărțiți celor prezenți.

 

Fie-i zborul lin spre Veșnicie, îi spunem maestrului și îl rugăm pe Dumnezeu să-l ierte și să-l primească în Împărăția Sa, deși știm că Dumnezeu îl va ierta, caci Mare Om a fost, cu mare Inima si mare Demnitate, dar ne va ierta Maestru pe noi oare...? 
Iertare, Maestre, iertare, cinstite si vrednic Domn al culturii noastre.     

     
Sa ne ierți pe noi, păcătoșii, care încă nu ne-am învățat să prețuim oamenii valoroși. 

 

Oare cine va putea reda mai profund mai dureros decât Vieru, care ne-a lăsat acest adevăr trist?

 

 

Eugenia Tofan,
          Centrul Media al AȘM