Provocările cu care se confruntă Republica Moldova în procesul modernizării și democratizării societății, asociate de toate guvernările democratice din 2009 încoace cu integrarea europeană și europenizarea societății, sunt de ordin instituțional și apar deseori ca fiind conflictuale și contradictorii. Acestea din urmă apar pe fundalul unei tranziții democratice prelungite, secundate de un șir de crize politice, constituționale, economico-sociale, financiar-bancare etc., care continuă să aibă un efect dezolant asupra întregii societăți.

 

Consecințele unei atare situații au determinat o parte a societății de a-și manifesta în mod deschis opiniile față de starea lucrurilor din Republica Moldova. În acest context, vom menționa că datele cercetărilor  realizate în ultima perioadă de către casele de cercetare sociologică din țară (CBS-AXA, Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova (ASDM) demonstrează o tendință de scădere a mulțumirii populației față de activitatea Guvernului. Astfel, dacă în noiembrie 2014 încrederea populației în Guvern constituia 28%, în aprilie această cifră s-a micșorat de 2 ori, ajungând la 14%. De asemenea, a crescut numărul respondenților care consideră că lucrurile în țara noastră merg într-o direcție greșită (61%, în noiembrie 2014 și 75%, în aprilie 2015). Conform studiului realizat de către ASDM, în aprilie 2015, circa 66% din respondenți consideră că Guvernul condus de Gaburici nu este în stare să schimbe lucrurile spre bine în țară[1]. Concludente în acest sens sunt și ultimele evenimente care se produc la Chișinău, unde reprezentanți ai diferitor categorii sociale de populație, printre care artiști, formatori de opinie, avocați, reprezentanți ai sectorului agricol, ai mediului de afaceri, cadre didactice etc., s-au întrunit la 3 mai, în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) pentru a-și exprima îngrijorarea față de ultimele evenimente înregistrate pe plan politic, economic și social din Republica Moldova și dezacordul cu reacția neadecvată a clasei politice. Acțiunea de protest, care, potrivit unor estimări, a întrunit în jur de 50.000 de participanți[2], a fost organizată și coordonată de către Platforma Civică „Demnitate și Adevăr” (DA) și a fost a treia acțiune de acest gen în ultimul an. De asemenea, au avut loc manifestații similare și într-un șir de oraşe din UE, cu o importantă diasporă moldovenească, precum Paris (Franța), Vicenza (Italia), Dublin (Irlanda) etc. Constatăm, în acest sens, o evoluție numerică relevantă a participanților la aceste manifestări, dar și una calitativă, or, mesajele transmise în acest caz au fost mai explicite și categorice, ceea ce denotă intensificarea sentimentelor de nemulțumire a populației față de atitudinea guvernanților vizavi de problemele care s-au acumulat în societate. 

 

De menționat faptul că, scopul de bază al Platformei este consolidarea forțelor active din societate, inclusiv a partidelor extraparlamentare, în vederea cumulării revendicărilor și opiniilor din partea diverselor segmente sociale pentru articularea și susținerea lor coerentă, consultarea cu partenerii de dezvoltare[3]. Revendicările adresate clasei politice și vociferate de la tribuna din PMAN se regăsesc, în mare parte, în Rezoluția adoptată de către participanții la manifestație, printre care: (1) publicarea investigației companiei Kroll Associates UK Limited cu privire la neregulile financiare de la Banca de Economii S.A., BC Banca Socială S.A. și BC Unibank SA, care au fost apreciate de către participanți drept „furt al secolului”; (2) demiterea și tragerea la răspundere a celor implicați în comiterea faptelor imputate; (3) recuperarea banilor sustrași ilegal din băncile menționate; (4) neadmiterea declarării „acestor miliarde furate drept datorie de stat”; (5) stoparea propagandei partinice; (6) depolitizarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului[4].  

 

În opinia noastră, cauzele care au determinat mobilizarea masivă se regăsesc, printre altele, în:

 

1) Devierea, dar de facto compromiterea parcursului european asumat de către guvernare;

2) Reducerea nivelului de trai și înrăutățirea calității vieții populației, în special, a grupurilor social vulnerabile;

3) Neîndeplinirea promisiunilor electorale privind depolitizarea organelor de drept, mimarea reformelor în justiție, procuratură, în alte domenii - medicină, agricultură etc.;

4) Controlul politic și corporativ asupra principalelor instituții ale statului, inclusiv asupra CCA, instituțiilor media, libertății de exprimare;

5) Controlul politic asupra sistemului judiciar și aservirea acestuia grupurilor politico-oligarhice de la guvernare;

6) Lipsa unui dialog deschis și eficient cu societatea civilă în subiecte de interes național;

7) Înrăutățirea vădită a relațiilor de colaborare cu donatorii și partenerii externi;

8) Deprecierea bruscă a valutei naționale și creșterea vertiginoasă a prețurilor;