În lume sunt înregistrate circa 350 mii de denumiri de produse medicamentoase, o treime din produsele noi sunt create în țările Uniunii Europene. Și, desigur, că multe dintre ele pot fi achiziționate în țările dezvoltate. În același timp, cetățenii R.Moldova au acces foarte limitat la cele mai recente progrese din farmacologie – undeva la nivelul de un procent. În ultima redacție a Catalogului Național de Prețuri la Medicamente, în prima sa anexă sunt reflectate doar 11751 de poziții înregistrate. Și aceasta ținând cont de faptul, că aici în numărul total intră diverse doze și forme ale acelorași medicamente. Cu alte cuvinte denumiri aparte sunt mai puține de câteva ori. Însă aceasta nu înseamnă, că ele pot fi comercializate în farmacii. În acest scop este necesară coordonarea prețurilor de achiziționare a acestora la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (AMDM).

De aceea, în acest Catalog există și o a doua anexă cu prețuri la medicamente în lei și în valută străină. Și aceasta are deja doar 5317 poziții. Însă, real, pot fi importate doar aproximativ jumătate din acestea. Ele sunt evidențiate cu culoare roșie.

Problema actuală principală pentru farmaciști ține anume de aceste prețuri fixe în lei, de la care, conform regulilor în vigoare, nu te poți abate nici măcar cu un bănuț. Totodată, importatoriilor - angro li se permite o majorare maxim posibilă a prețului producătorului cu 15%, iar farmaciilor – cu 25%. De aceea, ținând cont de ”prăbușirea” leului în anul curent acest gen de afacere a devenit neprofitabil la mai multe poziții. În rezultat, furnizorii au încetat achiziționarea la producători a anumitor poziții de medicamente și, evident, furnizarea acestora instituțiilor medicale, preferând să plătească amenzi în mărime de 5% din suma contractelor încheiate, astfel cum era prevăzut în contractele anterioare, în schimb să nu lucreze în pierdere. Din cauza fluctuațiilor semnificative continui ale cursului leului mulți nu se grăbesc să-și reînregistreze prețurile, deoarece așteaptă o stabilizare cel puțin relativă a acestui curs.

În consecință, potrivit evaluărilor experților farmaciști deficitul de medicamente în prezent constituie 30-35%.

Procedurile existente de reexaminare a prețurilor aprobate anterior și incluse în acest Catalog sunt extrem de birocratizate și, de regulă, de foarte lungă durată. Și aceasta în timp ce la schimbarea cursului valutei naționale cu peste 5% aceste prețuri trebuiesc corectate.

În general, procedura înregistrării medicamentelor pentru un termen de 5 ani este o măsură costisitoare – 26 983 mii lei, plus o sumedenie de documente cu denumirea de ”dosar complet” pentru fiecare denumire a unei doze, pentru fiecare următoarea – încă câte 9137 lei. Lista lungă de tarife pentru toate procedurile de acces a medicamentelor este prezentată în anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.348 din 26 mai 2014. Și aceasta este nu doar o povară financiară grea pentru farmaciști, ci îi și forțează să piardă o mulțime de timp.

Anume de aceea în R.Moldova, de regulă, nu se importă produse ieftine, precum și medicamente, care au o cerere nesemnificativă, deoarece acest lucru duce la net eficiența acestui gen de afaceri.

În același timp în scopul de a economisi resursele financiare, necesare pentru înregistrarea medicamentelor în fiecare țară separat, în UE încă în a.1995 a fost creată Agenția Europeană a Medicamentului (AEM, în engleză ”European Medicines Agency” (EMA), menirea căreia este de a evalua produsele medicamentoase privind conformitatea lor cu cerințele, prevăzute în Farmacopeea Europeană. Acest lucru a permis de a reduce cheltuielile de înregistrare aproximativ cu 350 milioane dolari SUA pe an.

În același timp, pentru statele UE, în scopul de a proteja producătorii săi autohtoni, s-a păstrat dreptul, în caz de necesitate, de a realiza înregistrarea anumitor medicamente și individual.

În prezent, companiile farmaceutice moldovenești produc doar două substanțe active, importând toate celelalte. Astfel, la noi efectiv nu avem pe cine proteja.

Pe de o parte, anul trecut R.Moldova a semnat cu UE Acordul de asociere, iar pe de altă parte, se pare, nu recunoaște certificatele UE pentru medicamente. Și acest lucru deja contravine obligațiunilor țării, prevăzute în acest Acord.

Anume de aceea se propune, ca pentru acele medicamente, la care există toate documentele permisive ale EMA, înregistrarea lor în R.Moldova să se realizeze nu în ordine permisivă, ci prin notificare fără încasarea oricăror taxe și plăți. Cu alte cuvinte firma – importator trimite pachetul de documente corespunzătoare la Ministerul Sănătății sau la AMDM, personalul căreia trebuie să fie redus de câteva ori. Iar prețul final de comercializare a medicamentelor trebuie să fie calculat, reieșind din valoarea coordonată cu producătorul în valută străină, recalculată în lei conform cursului la data devamării produselor.

Dacă medicamentul este produs în afara UE și nu a trecut procedurile permisive la EMA, dar este vital pentru cetățenii R.Moldova, atunci, evident, acesta trebuie să treacă certificarea deplină în țara noastră. Deși și aici există probleme, deoarece în R.Moldova sunt recunoscute certificatele conform regulilor GMP, precum și a unui întreg șir de state și, în primul rând, ale Elveției, SUA, Canadei, Japoniei și Australiei.

Însă până când, după depunerea de către importatori a tuturor documentelor necesare foarte frecvent sunt observate cazuri de reținere neargumentată a înregistrării medicamentelor de până la un an și mai mult, necătând la cele șase luni reglementate. Paralel există și bariere excesive în calea înregistrării și distribuției. Spre exemplu, ordinul Ministerului Sănătății cu privire la aprobarea regulilor GDP. În special, acesta prevede obligațiunea de monitorizare a temperaturii și umidității pe întreg parcursul medicamentului de la livrare la depozit și pînă la eliberarea lui pacientului. Cu alte cuvinte este necesar de a dota spațiile, depozitele și mașinile cu utilaje corespunzătoare și de a organiza evidența automatizată continuă a umidității și temperaturii, chiar dacă nu este vorba de livrarea medicamentelor bactericide termolabile, vacinelor, etc.

Ca urmare, pe piața medicamentelor în prezent se înregistrează o lipsă de medicamente contra astmului. Spre exemplu, nu există Salbutamol aerosol. Sinonimul chinezesc se livrează la prețul de 18 lei, însă a fost refuzată înregistrarea acestuia în favoarea firmei Glaxo. Însă și produsele acesteia vin cu întreruperi mari. Există mari probleme cu furnizarea antibioticelor. Spre exemplu, Ceftriacxona, Ceftazidima. Au disparut picăturile pentru ochi Oftan Catahrom, Oftan Dexametazon și alte produse ale firmei Santen, care au dispărut de pe piața autohtonă. Nu există produse ale companiilor europene Ferrosan, Orion Pharma, Falk Pharma, Teva și multe altele. În special, deja nu mai pot fi cumpărate Finoptinum, Metipred, Regidron pentru maturi, Ursofalk, Bifi-form. În prezent nu pot fi găsite medicamentele Vessel Due, Alfluton în ampule. Deja aproape de 2 luni pe piață practic lipsește analogul insulinei în injectoare Lantus Solostar, vital pentru pacienții de diabet zaharat, dar și în alte forme vine cu întreruperi mari.

Și această lista este foarte mare. Oamenii sunt nevoiți să cumpere medicamentele, inclusiv cele vitale, în străinătate sau să caute căi ilegale de achiziționare a acestora în țară, dar deja contra prețuri speculative foarte ridicate.

În general până în prezent potrivit afirmațiilor farmaciștilor în R.Moldova tot mai evidentă este tendința de înlocuire a medicamentelor calitative ieftine și accesibile cu altele foarte scumpe. A fost creat terenul pentru corupție, în care pentru acei, care regulat plătesc mită, procedurile de înregistrare capătă caracter formal, iar pentru ceilalți în fel și chip sunt complicate condițiile de furnizare și cerințele față de documente.

În paralel în R. Moldova crește monopolizarea pieței de medicamente, care contribuie la formarea acordurilor ”de cartel”: rețelele de farmacii se extind, iar firmele mici farmaceutice sunt scoase de pe piață.

În Europa în scopul asigurării concurenței loiale într-un șir de țări numărul de farmacii deținute de un singur proprietar este limitat. Spre exemplu, în Franța, Spania, Italia, Slovacia, Ungaria, Finlanda unui proprietar i se permite să posede nu mai mult de o farmacie. În Germania, Danemarca, Estonia – nu mai mult de patru.

În general, până în prezent o situație deosebit de complicată s-a creat privitor la asigurarea cu medicamente a instituțiilor medicale publice. Ministerul Sănătății a introdus noi reguli pentru neexecutarea contractelor de către furnizori. Acum ei în loc de amenda de 0,1% din suma medicamentelor nefurnizate pentru fiecare zi de întărziere trebuie să achite 1%, și așa până la 50%. În același timp instituțiile medicale deseori timp îndelungat nu plătesc pentru produsele deja livrate, precum și refuză livrarea medicamentelor comandate.

Politica unilaterală de restricționare a cerințelor față de furnizori, promovată în prezent de Ministerul Sănătății, nu soluționează problemele, ci chiar mai mult le agravează.

Pe de altă parte, contractele sunt încheiate pentru un an. Însă, structura pacienților, pe tipul de îmbolnăviri din an în an variază semnificativ, ceea ce în cele din urmă duce la finele anului la deficitul unor forme medicamentoase și la excesul altora. De aceea, contractele de achiziționare a medicamentelor este rațional de a fi încheiate pentru o jumătate de an sau chiar pentru un trimestru în limitele finanțării anuale a instituțiilor medicale.

În afară de aceasta, mecanismele existente de desfășurare a licitațiilor de achiziții pentru instituțiile publice sunt extrem de complicate. În organizarea lor sunt implicate atât AMDM, cât și al doilea organism de stat Agenția de achiziții publice (AAP). Prima desfășoară tenderul și determină câștigătorul. Apoi furnizorul și cumpărătorul întocmește contractele, care din nou sunt transmise AMDM. De acolo documentele sunt direcționate către AAP pentru avizare. De la AAP se întorc la AMDM, iar aceasta deja întoarce contractele la firme. Fiecare această procedura necesită nu doar timp, ci este și bază favorabilă pentru schemele corumptive. Și aici este mai mult decât evident, că în acest lanț AMDM este o verigă în plus.

Reieșind din cele expuse este evident, că reglementarea pieței medicamentelor necesită o reformă fundamentală. Cu cât aceasta se întârzie, cu atât mai complicată și mai costisitoare va fi achiziționarea medicamentelor necesare.

Dr.hab. Alexandru Stratan