Continuu să meditez asupra textului „15 provocări ai Moldovei in 2015”, în care este descrisă criza din Moldova. Sper ca reflecțiile ce urmează să nu producă impresia unor banalități:

ECONOMIA

Ar trebui să se pună accentul pe revenirea migranților, dar pe o revenire treptată, căci remitențele constituie o parte semnificativă a PIB-ului. Prin urmare, s-ar putea de mizat pe utilizarea acestor remitențe, în special, prin investirea lor productivă.

De altfel - și aici îmi asum poziția de „contrarian” (opopzant) – este contraproductiv a adopta o politică ce ar favoriza „full open market” („piață absolut deschisă”), Moldova ar avea de suferit, întrucât următoarele elemente sunt slab dezvoltate:

• rețeaua antreprenorială;
• cadrul legislativ;
• avantaje concurențiale (materii prime, poziționare, etc. …);

și nu dispune de:

• economie de scară
• masa critică de consumatori (spre deosebire de țările BRIC)

Prin urmare, nu ar trebui să fie încurajate:

• afacerile imobiliare (de exemplu: plafonarea sporiririi maxime a prețurilor anuale ale proprietăților, pentru a evita speculațiile în detrimentul cetățenilor; majorarea taxelor pentru procurarea și construcția caselor cu finanțare străină, sau care nu sunt finanțate de bani locali)
• importurile (de exemplu: majorarea taxelor pentru importuri, conform unui plan treptat și transparent în decurs de 5 ani).

Și, dimpotrivă, trebuie de favorizat:

• producția autohtonă (de exemplu prin reducerea taxelor ori oferirea creditelor în condiții avantajoase pentru întreprinderile noi ori întreprinderile care oferă locuri de muncă pentru cetățenii Moldovei; precum și prin reducerea taxelor pe o perioadă de cinci ani pentru firme finanțate de remitențe);
• veniturile din investiții financiare (de exemplu prin scutirea taxelor pentru venituri din investiții financiare sub anumite condiții stricte de filtrare a acestora precum reținerea capitalului pe o perioadă de minimum 3 ani etc; această politică ar încuraja aducerea capitalului stăin în Moldova și ar stimula dezvoltarea sistemului financiar prin atragerea talentului din domeniul financiar, consolidarea bilanțului bancar și reinvestirea acestui capital în activitățile productive);
• crearea unui „cerc virtuos”: a prevedea măsuri de încurajare a întreprinderilor străine care doresc să vândă mărfuri în Moldova, dar numai in cazul în care investesc și produc în Moldova. Astfel - determinând diminuarea importurilor, contribuind la creșterea ocupării forței de muncă și sporirea consumului intern (ceea ce va produce efectul de levier);
• investițiile în universități, institute de cercetare și incubatoare (legate de sfera universitară și cercetare, în special, în sectoarele terțe, în energie, agricultură și turism); crearea interconexiunilor Universitate – institut – companii private, în special în Chișinău, unde există o infrastructură mai dezvoltată;
• investiții în perfecționarea justiției.

De asemenea, este necesar de a reduce din rigiditatea contractului de muncă:

• pe scurt timp: premii pentru producție, orare flexibile și mai puțin stringente (adică permiterea orelor suplimentare);
• și, doar după un anumit timp, când va exista mai mult spirit civic, a diminua „job security” („garanția locului de muncă”), pentru a încuraja investițiile productive (adică capabilitatea de a concedia personalul neproductiv).

RESURSE UMANE, MOBILITATEA ȘI DIASPORA

• prevenirea traficului uman prin educație (de exemplu, ar putea fi suficientă și o oră pe săptămână de „educație civică” la toate nivelele de formare și, mai ales, în rândul populației de la țară)
• „companiile de turism” sau „agențiile de angajare peste hotare” ar trebui să ofere date transparente despre oferte, iar țara de destinație să monitorizeze imigranții / imigrantele și patronii;
• în privința „Centrelor Culturale Moldovenești” în străinătate, au fost ele constituite cu adevărat? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci ele ar trebui să coopereze cu autoritățile locale pentru a elabora un „recensământ” al moldovenilor cu reședință în străinătate.

LEGALITATE

• reformarea, simplificarea și eficientizarea sistemul legal: puține legi, dar să fie punctuale și pe înțelesul tuturor (în Italia există circa 1 000 000 de acte legislative, dar o mare parte dintre ele nu ajung să fie aplicate);
• înăsprirea pedepselor pentru încălcarea legilor (inclusiv, pentru cei care fac parte din sistemul politic, judiciar și educațional);
• încurajarea celor ce activează în organele de aplicare a legii să consolideze respectarea legilor (prin introducerea bonusurilor de performanță);
• sporirea spiritului civic al cetățenilor, prevăzând desfășurarea „educației civice” (o oră pe săptămână) la toate nivelele de instruire.

Aceste acțiuni au menirea de a urni carul din loc…

Mirko Filippi,
Economist,
New York.