La 8 septembrie a.c. Academia Română şi Academia de Ştiinţe a R. Moldova au celebrat 140 de ani de la nașterea lui Nicolae Donici, membru de onoare al Academiei Române, membru fondator al Uniunii Astronomice Internaţionale.

Este celebru pentru numărul impresionant de eclipse de soare observate, în Spania, Portugalia, Cambodgia, SUA, Crimeea sau Turcia, pentru expediţiile de pe Mont Blanc, Egipt, sau în Sahara, pentru fondarea Observatorului de astrofizică de la Dubăsarii Vechi de pe malul drept al Nistrului. Se ştie că a părăsit St. Petersburg după prima revoluţie din februarie 1917, Odessa după invazia bolşevicilor, Basarabia după cedarea acesteia în 1940, România după evenimentele din 1944, după care firul s-a rupt. Nici o informaţie certă despre el nu mai traversase Cortina de Fier.

Se bănuia că ar fi murit în 1956 la Paris, Nisa sau în Argentina. Descoperirea surprinzătoare în această vară a nepoatei lui din Argentina a eliminat această ultimă variantă. Atunci unde şi când a murit ? O ultimă speranţă pentru elucidarea misterului: CNRS (Franţa). Într-adevăr, aici s-a găsit cheia: cele aproape 200 de pagini ale dosarului Donici de la CNRS au dat ca dată certă a morţii: 21 noiembrie 1960, ca loc un azil de bătrâni de la Puget-Téniers în apropiere de Nisa, dar şi detalii cutremurătoare despre ultimii ani ai vieţii lui, când s-a zbătut până în ultima clipă pentru servirea pasiunii lui – Astronomia, în condiţiile unei sărăcii crunte, care i-a fost făcută suportabilă numai cu ajutorul CNRS, nu şi al ţării sale.

Aşadar, după aproape şapte decenii de când s-a pierdut practic orice legătură cu Nicolae Donici, am aflat că 21 noiembrie este ziua în care vom comemora 54 de ani de la pierderea lui.

A iubit eclipsele dar nu cred că a bănuit vreodată cât de lungă va fi eclipsa care se va aşterne peste numele lui.

Magda Stavinschi