Să facem un apel către muzicanții bătrâni, poate vreunul mai ține minte melodiile și ne va contacta.

 

La noi, iertăciunea, cum se numea scena descrisă mai sus, era cântată la bariton de acel țigan lăutar orb, pe care l-am pomenit, moș Fedot Murga. El i-a învâțat să cânte pe o mulțime de băieți tineri, din care au rămas foarte puțini, mai mulți au fost luați la război și nu s-au mai întors, iar copiii lor n-au apucat să deprindă pasiunea părinților. Cu doi dintre aceștia am venit la Chișinău să învăț muzică, dar n-am reușit, pentru că mama a rămas văduvă  de război, de unde să aibă bani pentru școala mea, când și bunica era cu noi. Chiar nu-mi pot imagina cum a reușit mama singurică să ne salveze din ghearele foametei, de moarte, de tifos, fără niciun ajutor, fratele ei fusese ridicat și s-a pierdut fără urmă, unele dintre surori de asemenea.