Este incredibil că suflarea rece a morţii necruţătoare a reuşit să stingă FLACĂRA vulcanică a culturii naţionale… Nu avem, moarte, cu tine nimic, dar ce-ai face tu şi cum ai trăi de-ai avea fii ca GRIGORE VIERU, ADRIAN PĂUNESCU şi aceştia ar muri?!

Am primit cu adâncă durere vestea că iubitul nostru frate ADRIAN PĂUNESCU a plecat pe drumul celor “enigmatici şi cuminţi”. Plânge toată suflarea naţională iubitoare de Carte şi Libertate. Plânge DOINA noastră strămoşească şi cea care i-a cântat cu durere versurile. “Galbena gutuie” a devenit doar amăruie şi parcă nu mai are putere să ne fie “lampă la fereastră”. Prutul, Oltul şi Nistrul şi-au încernit creasta valurilor şi îngână cu jale versurile patriotice ale Poetului de “li s-aude plângerea-n Carpaţi”. După moartea marelui nostru poet GRIGORE VIERU, prieten de suferinţă al scriitorului ADRIAN PĂUNESCU, Tricolorul din sufletele noastre a coborât din nou în bernă. Poporul nostru rămâne cu tot mai puţine personalităţi capabile să ne unifice şi să ne însufleţească. Este adevărat, Cerul s-a îmbogăţit cu o Stea, dar noi am rămas din nou orfani de un “părinte de fii”. De ce, Doamne, o aşa MARE suferinţă pentru un popor atât de MIC şi chinuit?!

Cultura şi spiritualitatea naţională au rămas fără încă un lider dăruit de Dumnezeu şi cu autoritate în rândul maselor largi. Numele acestui titan, la propriu şi la figurat, este ADRIAN PĂUNESCU. Strălucit poet, prozator, publicist, om politic român şi om al Cetăţii, Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 12 august 2010, ADRIAN PĂUNESCU a fost, este şi va rămâne pururea în istorie şi pe Aleea Clasicilor literaturii române.

Personalitatea lui ADRIAN PĂUNESCU este una deosebită în toate, el este un adevărat fenomen, un om al recordurilor: s-a născut în s. Copăceni, jud. Bălţi, Basarabia la 20 iulie 1943, a fost persecutat din cauza aceasta, fiindu-i blocat, timp de trei ani, drumul spre Universitatea din Bucureşti, dar a învins sistemul şi a ajuns unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, un scriitor clasic încă în timpul vieţii, dacă e să ţinem cont de o apreciere memorabilă a poetului GRIGORE VIERU. În perioada 1973-1985, Clopotarul carismatic ADRIAN PĂUNESCU a reuşit să facă dintr-un simplu cenaclu literar-artistic o adevărată mişcare de masă, de rezistenţă şi redeşteptare naţională - celebrul Cenaclu FLACĂRA. Volumul său antologic Poezii de până azi (1978) a apărut într-un tiraj de 155 mii de exemplare, bătând astfel un record mondial la capitolul “Poezie”. Cărţile scriitorului ADRIAN PĂUNESCU au un tiraj total de 1 mln exemplare, record pentru un poet român în viaţă. Volumele sale de poezie însumează în total peste 300 de mii de versuri, depăşind astfel epopeea Indiei antice Mahabharata, care are 215 mii versuri, fapt ce l-a determinat pe fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen SIMION să-l declare pe poetul ADRIAN PĂUNESCU „fără asemănare nu numai în istoria literaturii române, ci şi în literatura universală”. Criticul literar Eugen SIMION semnalează şi un alt record, legat de Cenaclul FLACĂRA: „Poetul Adrian PĂUNESCU a reuşit, în anii totalitarismului să mobilizeze masele, umplând până la refuz stadioanele României, realitate fără asemănare la scară planetară”.

Suntem mândri de faptul că ADRIAN PĂUNESCU a fost dăruit lumii de Basarabia, actualul stat Republica Moldova. ADRIAN PĂUNESCU nu a uitat niciodată de noi, a purtat mereu în suflet Basarabia aflată “pe Cruce”, ne-a înţeles ca nimeni altul, a scris continuu despre noi şi s-a luptat ca un gladiator pentru basarabenii lui atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles. Şi dacă astăzi avem progrese în procesul de aderare la UE, atunci acesta este şi marele merit al lui ADRIAN PĂUNESCU, pe care GRIGORE VIERU l-a lăsat de veghe peste consângenii lui.

Suntem împăcaţi sufleteşte şi pentru faptul că basarabenii săi – savanţii, oamenii de cultură şi politicienii de bună credinţă - nu l-au dezamăgit în clipele cele mai grele şi i-au arătat toată dragostea, omenia şi recunoştinţa ÎN TIMPUL VIEŢII, acordându-i la, 30 august 2010, titlul de Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi distincţia supremă din stat, Ordinul Republicii. Însuşi faptul că ADRIAN PĂUNESCU era deja pe patul suferinţei, dar s-a ridicat şi s-a încăpăţînat să ajungă la Chişinău pentru a onora invitaţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, demonstrează cât de mult şi-a iubit conaţionalii din stânga Prutului. Acum înţelegem că a fost şi chemarea lui Dumnezeu, i-a dat puteri titanice pentru a reveni la baştină şi a-şi lua “pe curând sau rămas bun”…

În aceste momente grele pentru întreaga Naţiune, transmitem de aici, de la locul de naştere al Poetului, condoleanţe familiei PĂUNESCU. Ne rugăm să vă dea Dumnezeu putere pentru a trece şi de acest ceas al durerii. Să fiţi întotdeauna mândri de scriitorul, soţul, tatăl, bunicul ADRIAN PĂUNESCU.

ADIO, iubite frate ADRIAN PĂUNESCU,
ADIO, mare Poet şi Patriot cu dragoste sinceră de ţară,
ADIO, “biet Artist”, Actor al teatrului vieţii foarte trist,
ADIO radioînvăţătorul de Limbă Română şi Istorie al basarabenilor, care s-au redeşteptat cu FLACĂRA, marcată de TOTUŞI IUBIREA.
 

Dragă ADRIAN PĂUNESCU, Vă dezlegăm de această lume bolnavă şi duşmănoasă care V-a adus multă suferinţă şi Vă dorim drum de Lumină Lină spre întâlnirea visată cu “Voievodul Limbii Române” MIHAI EMINESCU, cu iubitul frate GRIGORE VIERU, pierderea căruia V-a îmbolnăvit, cu ION şi DOINA ALDEA TEODOROVICI, cu… toţi Aleşii ETERNITĂŢII. Să le transmiteţi că tare ne este dor de ei şi că-i rugăm să nu ne lase singuri la răscrucea istorică în care (iarăşi) ne aflăm.

În semn de recunoştinţă pentru meritele cu totul deosebite ale poetului ADRIAN PĂUNESCU în apropierea celor două maluri ale Prutului, care trăiau alături, dar de fapt pe „hărţi diferite”, considerăm o datorie a noastră, a pământenilor Poetului, să declarăm ziua de de duminică, 7 noiembrie 2010, drept Zi de Doliu Naţional, iar cele două Mitropolii să oficieze duminică servicii divine întru mântuirea sufletului scriitorului profund creştin ADRIAN PĂUNESCU.

Dumnezeu să fie cu ADRIAN PĂUNESCU şi să-l aşeze cu Drepţii Neamului.

Acad. Gheorghe DUCA, acad. Mihai CIMPOI, acad. Ion DRUŢĂ, acad. Eugen DOGA, acad. Dumitru MATCOVSCHI, acad. Maria BIEŞU, acad. Teodor FURDUI, acad. Vasile ANESTIADE, acad Gheorghe GHIDIRIM, acad. Gheorghe TÎBÎRNĂ, acad. Mihai POPOVICI, acad. Andrei ANDRIEŞ, acad. Boris MELNIC, acad. Haralambie CORBU, acad. Alexandru ROŞCA, acad. Valeriu RUDIC, acad. Ion TODERAŞ, acad. Boris GĂINĂ, m. cor. Ion TIGHINEANU,  m. cor. Stanislav GROPPA, m. cor. Nicolae BILEŢCHI, m. cor. Gheorghe MUSTEA, dr. hab. Eliza BOTEZATU, dr. hab. Vladimir HOTINEANU, dr. hab. Mariana ŞLAPAC, dr. hab. Ion GUCEAC, dr. hab. Aurelian DĂNILĂ, dr. hab. Victor MORARU, dr. hab. Tudor LUPAŞCU, dr. Lidia KULIKOVSKI, dr. Constantin TĂNASE, dr. Vasile ŞOIMARU, dr. Aurelia HANGANU, dr. Aurelia PERU, artiştii Doctori Honoris Causa ai AŞM Ion UNGUREANU, Mihai VOLONTIR, scritorii Ion HADÂRCĂ, Nicolae DABIJA, Arcadie SUCEVEANU, Luminiţa DUMBRĂVEANU, Vlad POHILĂ

Chişinău, 5 noiembrie 2010